VESTITORUL PRIMĂVERII

Ghiocelul, floarea ce vesteşte primăvara, este originar din Europa şi Asia, răsărind din pământul înzăpezit când iarna se lasă gonită departe.
Numele său ştiinţific este Galanthus şi înseamnă „flori albe ca laptele”. Ghioceii răsar de multe ori înainte de topirea zăpezii şi rezistă foarte bine la temperaturile scăzute.
Este vestitorul primăverii pentru unii, iar pentru cei care cred în superstiții prevestește moartea. Bulbii lui sunt otrăvitori atât pentru animale, cât și pentru oameni.
Cel mai reprezentativ membru al genului Galanthus este Ghiocelul comun (Galanthus nivalis). Ghioceii sunt plante cu bulbi, au 2-3 frunze lungi şi subţiri, de culoare verde închis. Florile sunt albe şi apar câte una la fiecare bulb, mai ales primăvara devreme, dar uneori şi pe la mijlocul sau sfârşitul iernii, lucru care face ca ghioceii sa fie primele plante cu bulb care înfloresc.
Există varietăţi de ghiocei care înfloresc din ianuarie până în februarie, de regulă în zilele mai calde, după perioade geroase. Galanthus nivalis înfloreşte din ianuarie până în martie.
În lume există peste 100 de soiuri de ghiocei. De exemplu, Galanthus nivalis Pagoda este un soi de ghiocel care are petalele uşor răsucite spre exterior, iar Galanthus nivalis Virescens are petalele „decorate” cu dungi verzi.
Sunt şi câteva soiuri de ghiocei mai rar întâlnite. Varietatea Galanthus S. Arnott se remarcă prin florile de două ori mai mari decât cele ale ghioceilor obişnuiţi, iar soiul Galanthus reginae-olgae se remarcă prin perioada în care înfloreşte: toamna, în loc de primăvara.
Legenda spune că este prima floare de pe Pământ.Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, fiecare creaţie a Sa a beneficiat de culoare. Deoarece zăpada este pretutindeni, a lăsat-o să-şi caute singură culoarea. Prima dată s-a rugat de iarbă să-i dea din verdele ei frumos, însă a fost refuzată. Apoi a luat la rând toate florile pământului, cerând un strop de culoare, de la trandafirul roşu, de la viorea, râvnind chiar la galbenul florii-soarelui, dar nici una nu a vrut. Tristă şi amărâtă, zăpada şi-a povestit necazul ghiocelului. Înduioşat de soarta zăpezii, acesta i-a spus că va împărţi bucuros cu ea albul său dacă va dori.
Omătul a primit cu bucurie darul ghiocelului. De atunci, zăpada poartă veşmântul alb şi, drept recunoştinţă, îl lasă să-şi facă apariţia primăvara din mantia sa friguroasă.
Aceste plante primăvăratice au câte două sau trei frunze lungi şi subţiri de culoare verde, iar florile albe ce apar din bulb emană o mireasmă de prospeţime. Când albul iernii (zăpada) este înlocuit cu albul primăverii (ghiocelul) simţim parcă bucuria reînvierii naturii, chiar dacă până la apariţia celorlalte plante mai trece o perioadă.
Ghioceii răsar de multe ori înainte de topirea zăpezii şi rezistă foarte bine la temperaturile scăzute, lucru inexplicabil chiar şi pentru oamenii de ştiinţă. Interesant de menţionat este şi faptul că animalele sălbatice evită să transforme ghiocelul în hrana lor.
Despre ghiocel se spune că simbolizează speranța, prietenia, inocența, puritatea, alinarea și smerenia și multe persoane cred că este de bun augur să cultive în propriile grădini aceste flori albe.
Cercetările asupra ghiocelului arată că această floare măruntă poate contribui la ameliorarea Alzheimerului și a demenței, datorită unui ingredient activ pe care îl conține,galantamina, o substanță pe care oamenii de știință încă o analizează pentru a-i descoperi potențialul curativ.
Deși au un aspect fragil, ghioceii știu să se apere foarte bine. Bulbii lor sunt otrăvitori, motiv pentru care niciun rozător nu se încumetă să-i mănânce. Dacă o persoană este curioasă să guste din bulbul de ghiocel, riscă să se intoxice, deoarece substanțele pe care le conține sunt otrăvitoare și pentru om.
În anumite țări, cum este Marea Britanie, ghiocelul nu este prilej de bucurie, cel puțin nu pentru cei care cred în superstiții. Aceste persoane asociază ghiocelul cu moartea, din cauza unei legende care spune că o tânără și-a găsit iubitul mort, iar lângă el era așezat un ghiocel.
Istoria ghiocelului este veche de câteva milenii. Dovada stă celebrul poem al lui Homer, „Odiseea”, în care zeul Mercur îi dă lui Ulise o iarbă numită Galanthus nivalis care l-a protejat pe Ulise de otrăvurile vrăjitoarei Circe.

“Sărutul… primul ghiocel în grădina mângâierilor…”
Paul Verlaine