„Vântul, o zi scânteietoare… mi-au intrat
în suflet cu mireasmă de iasomie.
În schimbul acestui parfum de iasomie,
aş vrea parfumul trandafirilor tăi.
Nu am trandafiri; toate florile
din grădina mea sunt moarte.
Bine, atunci voi lua petalele scuturate,
frunzele galbene şi apa din fântână.
Vântul a plecat. Şi-am plâns. Şi mi-am spus:
Ce-ai făcut cu grădina pe care ţi-am încredinţat-o?”Antonio Machado
Iasomia (Jasminum officinale L.) este un gen de arbuști din familia Oleaceae, cu aproximativ 200 de specii, originare din regiunile tropicale și temperat calde are Lumii vechi. Majoritatea speciilor cresc cățărându-se pe alte plante.
Ceaiul de iasomie îmbunãtãţește circulaţia sangvinã și regleazã tensiunea
Nu este energizant precum ceaiul verde, cu care adesea se asociazã, dar calmeazã, relaxeazã și îmbunãtãţește circulaţia sângelui, reglând, în același timp, și tensiunea arterialã. Ceaiul poate fi folosit ca relaxant in perioadele cu stres crescut ori foarte solicitante din punct de vedere fizic sau psihic.
Combinaţia de iasomie și ceai verde, destul de folositã este eficientã în subţierea stratului adipos și în accelerarea metabolismului.
Iasomia beneficiazã nu doar de proprietãţi terapeutice, ci si cosmetice, ajutând la întreţinerea tenului și a pãrului. Datorita efectului sau de reglare a cantitãţii de sebuum secretatã de piele, în cosmeticã, iasomia este recomandatã cu precadere tenurilor cu tendinţã de îngrãșare sau în ameliorarea acneei.
În medicina chinezeascã, ceaiul de iasomie este folosit de sute de ani pentru înlãturarea migrenelor și pentru stimularea circulaţiei sângelui.
Esenţa de iasomie are o influenţã beneficã asupra sistemului nervos central, ajutând la relaxarea generalã a organismului, la ameliorarea stresului și a asteniei, la înlãturarea stãrilor depresive,la reenergizarea nervoasã a organismului.
Iasomia contribuie la tonifierea pielii, la menţinerea elasticitãţii acesteia, masajul cu ulei de iasomie fiind util atunci când se dorește destinderea mușchilor contractaţi sau calmarea durerilor musculare.
Fitoterapia foloseşte iasomia în tratamentele naturale, mai ales datorită efectelor stimulente ale plantei, asupra organismului uman. De la toate speciile de iasomie, se utilizează ca materie primă, numai florile şi frunzele (fructele şi rădăcinile sunt toxice).
Datoritã faptului că are în compoziţie precursori ai salicinei, iasomia, ca şi alte plante, cum este plopul sau salcia, prezintă proprietăţi antitermice (febrifuge), analgetice, antimigrenoase, antiinflamatorii asupra articulaţiilor.
De asemenea aspirina naturală, contribuie la eliminarea excesului de acid uric din sângele bolnavilor de gută.Iasomia prezintă efecte favorabile în lupta cu viruşii, recomandându-se în special, în cazul unor viroze respiratorii ușoare.
Graţie flavonoidelor şi a acidului salicilic din compoziţie, iasomia prezintă efecte favorabile asupra sistemului circulator, normalizează circulaţia, reduce permeabilitatea şi fragilitatea capilarelor, scade riscul apariţiei unor cheaguri de sânge.
Cercetările clinice efectuate în Japonia, au pus în evidenţă acţiunea favorabilă a iasomiei asupra femeilor supraponderale, cărora administrarea acesteia a avut darul să le aducă, pe lângă o scădere în greutate, normalizarea tensiunii arteriale şi combaterea retenţiei hidrice.
Petalele uscate ale iasomiei, se folosesc pentru aromatizarea sau corectarea gustului unor extracte fitoterapeutice fiind foarte potrivite pentru unele formule de ceaiuri alimentare.
Uleiul esenţial de iasomie este folosit în aromaterapie şi în cosmetică, având acţiune trofică asupra pielii. De asemenea, uleiul contribuie la tonifierea pielii şi la menţinerea elasticităţii acesteia, masajul fiind extrem de util atunci când se doreşte destinderea muşchilor contractaţi sau calmarea durerilor musculare.