Urzica (Urtica dioica) este o specie de plante erbacee, perene, din genul Urtica, familia Urticaceae. Nativă din emisfera nordică și întâlnită în flora spontană de-a lungul Eurasiei Africii de nord, în prezent ea a ajuns să facă parte ca specie invazivă din fauna continentului nord american.
Genul Urtica conține mai multe specii la nivel planetar, însă,dintre toate, urzica comună este cea mai cunoscută si mai răspândită. O putem vedea de primăvara devreme până toamna,târziu, pe lângă garduri, pe marginea drumurilor si a apelor, în grădini, livezi, pe dealuri.
Urzicile cresc într-un an până la 1 m (uneori 2 m în cazuri excepţionale), dar iarna se ofilesc și mor. Acest ciclu este reluat anual, ceea ce nu împiedică urzicile sa fie o specie foarte proliferă. Cu rădăcini bogate si o retea largă de rizomi si stoloni, de culoare galbenă ajută la răspândirea rapidă a coloniilor de urzici.
Cea mai ușor recognoscibilă parte la urzici sunt frunzele de mărimi diferite, de la 3 la 15 cm, cu marginile puternic zimţate și aspect păros, datorat acelor microscopice care acoperă întreaga suprafaţă a frunzelor și tulpinii.
Multe specii de urzică au perișori neînţepători, dar urzica comună are ace al căror vârf se rupe la atingere, și care conţin un amestec de substanţe chimice puternic iritante acetilcolină (neurotransmiţător cu efect excitant), histamină (alt neurotransmiţător care mărește permeabilitatea capilarelor),serotonină, moroidină (care prelungete senzaţia de usturime), leuotrienă (compus chimic cu efect alergic, mai ales în cazuri de astm și rinită alergică).Acest amestec de elemente cauzează o senzatie acută de urzicare (de unde și numele).
Partea subterană este un rizom subtire, cilindric, brun-deschis, lung si ramificat, cu numeroase rădăcini subţiri, pâsloase.Tulpina plantei este dreaptă si poate ajunge până la înălimi de 1-2 metri în funcţie de specie.Frunzele sunt opuse, așezate pe toată suprafaţa tulpinii. Acestea sunt ovale și zimţate pe margini. Florile sunt dioice(masculine și feminine pe aceeai tulpină),crescând sub forma unui ciorchine, sunt mici si au culoarea alb-verzui.Seminţele sunt nucule ovale, verzui, cu perigonul persistent.Urzicile sunt considerate plante invadatoare, se înmulţesc și se extind repede pe suprafeţe destul de largi, dacă nu sunt controlate.Înmulţirea urzicilor se face prin seminţe
Urtica dioica asigură necesarul de fitonutrienţi în echilibrarea dietei pentru funcţionarea normală a aparatului reno-urinar şi a prostatei, în tulburări de micțiune, este o sursă excelentă pentru tonifierea şi energizarea organismului, pentru echilibrarea activităţii sistemului imunitar; participă la creșterea volumului de urină zilnic, la detoxifierea organelor prin curăţarea şi eliminarea sângelui de toxine; are un rol deosebit în stimularea procesului de formare a globulelor roşii (în carenţele de fier); prin efect emolient şi fluidifiant al secreţiilor bronşice, uşurează respiraţia şi calmează tusea; fortifică organismul în stări de oboseală, epuizare sau astenie de primăvară; este fitogeriatric, asigură starea generală de bine.
Urzicile mature conţin un tip de fibre foarte rezistente, care pot fi recoltate asemeni fibrelor de in sau cânepă dar sunt mai aspre și erau folosite mai degrabă la confecţionarea ţesăturilor utilizate în gospodărie.
Putem sã ne preparãm o mâncare delicioasã de urzici acum în Postul Paștelui,cu usturoi, ceapã și alãturi puţinã mãmãliguţã!
