Postul Paștelui (Postul Mare sau Postul Patruzecimii) este cel mai lung post din calendarul creștin-ortodox și durează șapte săptămâni, adică 48 de zile, fiind unul dintre cele mai restrictive.
Postul nu este un scop în sine și trebuie să privim acest timp de penitență în legătură cu Învierea lui Hristos, ca un motiv de bucurie pe care o putem trăi și trebuie să o trăim în timpul Postului Mare.
Învierea lui Hristos este cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Postul Mare, este pregătirea primirii cu inimă curată a acestei sărbători. Să înțelegem bine la ceea ce suntem chemați să trăim în această perioadă a Postului Mare și să trăim timpul postului ca un timp în care sã ne umplem de iubire și sfințenie.
Cei care nu au reușit să postească ar putea încerca să facă acest lucru fie și pentru câteva zile, întrucât Postul înseamnă exercițiu și poate fi și cumpătare atunci când este vorba de mâncare și băutură, dar și bunătate, răbdare și înțelegere în relațiile cu cei din jur.
Postul nu înseamnă numai alimentație fără carne, lapte, brânză și ouă, ci și iertare, împăcare, bunătate și răbdare.
Postul vine din grecescul «asceza» și înseamnă exercițiu. Perioadă postului este o perioadă în care oamenii trebuie să facă exerciții pentru a fi mai buni, mai înțelepți, mai blânzi, să privească mai mult la ei și mai puțin la cei din jur. De la post sunt scutiți copiii, bătrânii, militarii, oamenii care călătoresc și bolnavii.
Postul propriu-zis este comparat cu călătoria de patruzeci de zile a poporului evreu în pustiu. În timpul acestei călătorii, Dumnezeu a săvârșit mai multe minuni și, prin analogie, același model de explicație este data de Sfinții Părinți celor patruzeci de zile de Post. Ultima săptămână a Postului care precede sărbătoarea este Săptămâna Mare, care începe cu Duminică Floriilor și se termină cu Duminică Pascalã. Sărbătoarea Paștelui începe de fapt cu Duminică Floriilor, cînd se sărbătorește intrarea lui Hristos în Ierusalim.
În ziua de joi a Saptamânii Mari, clopotele încetează să mai bată și vor mai bate doar în Sâmbăta Mare, a cãrei semnificaţie este datã de începutul chinurilor Mântuitorului. Vinerea este ziua răstignirii lui Hristos, cea mai mare zi de post.
Din punct de vedere medical, postul este perceput de unii dintre noi ca o schimbare de regim alimentar. Are loc trecerea de la o alimentație bazată pe alimente conservate, de origine animală, la o alimentație în principiu de origine vegetală, bazată pe oferta de primăvară, leguminoasă în special, care creează un aport de vitamine și minerale ce ajută organismul să treacă peste astenia de primăvară.
Tradiţia recomandă o alimentație din care să lipsească carnea, ouăle, untul și laptele. O data cu trecerea la alimentația de post are loc o scădere a aportului de proteine și grăsimi de origine animală. Acestea asigură o senzație de sațietate de durată mai lungă datorită digestiei mai greoaie, poate apărea astfel necesitatea ca de la un regim de 3 mese principale pe zi să se treacă la 4 mese/zi. Se va urmări o dozare adecvată a porțiilor din punct de vedere caloric, pentru a nu apărea o supra/subalimentare. De fapt dozarea porţiilor e necesarã tot timpul nu numai în perioada Postului.
Sunt anumite plante medicinale și aromatice care se pot folosi în aceastã perioada sub diverse forme:urzica, pãpãdia, traista ciobanului,hameiul,lucerna și nu numai.
Despre unele dintre ele am scris aici pe blog-http://ancadanielaraiciu.ro despre altele urmeazã.
Astãzi despre lucernã.
Lucerna aparţine familiei Fabaceae, genul Medicago şi include 36 de specii anuale şi perene, dintre care 4 sunt mai răspandite:lucerna comună, albastră – Medicago sativa;lucerna galbenă – Medicago falcata;lucerna Hmelevidnaia– Medicago lupylina.
Mai răspandite sunt formele hibride, obţinute prin incrucişarea speciei de lucernă albastră cu lucerna-galbenă. Sistemul radicular este puternic dezvoltat,rădăcina lucernei este pivotantă, cu numeroase ramificaţii secundare, pe care se formează nodozităţi cu bacterii. Frunzele sunt compuse din 3 foliole oval-alungite, în jumătatea superioară zimţate. Inflorescenţa este un racem alungit (pană la 8 cm), format din flori de culoare violetă. Fructul este o păstaie răsucită de cateva ori in spirală, care conţine 3-4 seminţe de culoare galbenă sau galben -verzuie.Seminţele au formă de rinichi, sunt lungi de 2 mm şi late de 1 mm. Greutatea medie a 1 000 de boabe este de 2,5 g.
Lucerna este o plantã foarte bogatã în principii nutritive,având un conţinut în proteinã de pânã la 15%, acesta variind în funcţie de epoca de recoltare,soi,îngrãșãmânt.
Cel mai mare conţinut în proteinã brutã îl are lucerna la apariţia primilor boboci, scãzând pânã la înflorire totalã.Soiul de de lucernã influenţeazã conţinutul în proteine în raport cu procentul de frunze de pe plantã,cele cu mai multe frunze fiind mai bogate în proteine. Lucerna conţine o cantitate ridicatã de calciu și nu este întrecutã de nici o altã plantã .De asemenea lucerna conţine un ridicat procent de vitamine în special A,B,C,D,și K.
În combinaţie cu alte plante restabileşte şi echilibrează funcţiile metabolice ale unor ţesuturi şi organe, stabilizează nivelul de colesterol şi de glucoză din sânge, contribuie la funcţionarea normală a tractului digestive,manifestă un rol deosebit în coagularea sângelui, opreşte sângerările,înlătură efectele neplăcute ale menopauzei (starea de iritabilitate, de nelinişte, atenuează bufeurile), stimulează răspunsul imun şi creşte capacitatea de apărare naturală a organismului,îmbunătăţeşte capacitatea de muncă, creşte vitalitatea,creşte nivelul energetic al organismului.
