Echinacea face parte din familia Asteraceae. Genul Echinacea are multe specii, dar numai trei dintre ele au proprietati terapeutice anume: Echinacea purpurea, Echinacea pallida şi Echinacea angustifolia.
Echinacea este o plantă ierbacee care ajunge până la 1,5 m înălţime (Echinacea purpurea) rezistentă la condiţii climatice aspre. Ȋnfloreşte din iulie până în august.
Speciile de Echinacea prezintă asemãnãri de bază. Toate sunt plante perene care au o tulpină puternică acoperită cu perişori aspri, ce susţine o floare mare ca o margaretă, în nuanţe diferite de purpuriu roşiatic. Inflorescenţa este aplatizată la începutul înfloririi, apoi devine bombată.
Diferitele specii de Echinacea pot fi deosebite prin forma frunzelor, înălţimea plantei, culoarea şi mărimea florii.
Ȋntre cele 3 specii există atât diferenţe de ordin morfologic, cât şi histo-anatomic, dar mai ales biochimic, aceastea din urmă fiind reflectate în calitatea răspunsului declanşat la nivelul sistemului imunitar de preparatele fitofarmaceutice obţinute din specii diferite de Echinacea.
Speciile genului Echinacea cresc spontan în estul SUA pe sol uscat, nisipos şi în preerie. Cele 3 specii utilizate ca plante medicinale au fost aclimatizate şi introduse în cultură în Europa şi în Rusia. La noi în ţară nu au fost cunoscute ca plante medicinale și aromatice până în anii ’90.
Ȋn ceea ce priveşte părţile de plantă utilizată, se foloseste fie rădăcina, herba (tulpină cu floare) sau planta întreagă.
Se folosesc:Echinacea purpurea herba – constând în partea aeriana proaspătă recoltată la momentul înfloririi;Echinacea purpurea radix – constând în rădăcini proaspete sau uscate recoltate toamna;Echinacea pallida herba – constând în partea aeriana proaspătă sau uscată recoltată la momentul înfloririi;Echinacea pallida radix – constând în rădăcini proaspete sau uscate recoltate în timpul înfloririi;Echinacea angustifolia herba e radix – constând în planta întreagă proaspătă sau uscată recoltată în timpul înfloririi.
În farmacognozie se pune accentul pe grupe de substanţe cu acţiune imunostimulatoare dovedită: derivaţi ai acidului cafeic, alcamide, polizaharide şi glicoproteine.
Aceste componente nu se regãsesc în toate cele 3 specii de Echinacea (Echinacea pallida şi Echinacea angustifolia herba nu conţin polizaharide şi glicoproteine, iar rădăcina nu conţine glicoproteine), componentele nu se extrag apoi în proporţii egale în toate formele extractive (concentraţia cea mai mare de derivaţi ai acidului cafeic şi polizaharide se obţine în sucul presat de Echinacea purpurea) şi, în parte, sunt instabile (in special acidul cichorienic).
Clasele de substanţe active sunt conţinute de Echinacea purpurea herba şi Echinacea purpurea radix, cea din urmă conţine şi alcalozii pirolizidinici.
Stimularea imunităţii se realizează prin mecanisme diferite:derivaţii acidului cafeic stimulează fagocitoza în testul granulocitelor “in vitro” şi “in vivo”;alcamidele stimulează fagocitoza în testul granulocitelor “in vitro” şi “in vivo”,și sunt parţial şi inhibitori ai ciclooxigenazei şi au şi activitate antiinflamatoare;glicoproteinele stimulează limfocitele B şi macrofagele;polizaharidele au acţiune stimulatoare asupra fagocitozei.
S-a observant acţiunea antiedematoasă a unui amestec de polizaharide din Echinacea angustifolia radix,antiinflamatoare – datorită alchilamidelor şi acidului cafeic – care inhibă producţia mediatorilor proinflamatori;antioxidantă prin reducerea metabolizării acidului arahidonic şi al producerii de prostaglandine (Echinacea purpurea);imunostimulantă oferită de polizaharide şi glicozidele acidului cicoric, prin inhibiţia producerii de mediatori pro-inflamatori si inhibarea acţiunii prostaglandinelor;cicatrizantă prin inhibarea hialuronidazei de către derivaţii acidului cafeic, ajutând la refacerea tisulară;antifungică – cu activitate pe Candida albicans şi Saccharomyces cerevisiae (Echinacea purpurea – extracte din rădăcină şi parte aeriană);antibacteriană şi antivirală;este activă pe virusul herpetic şi virusul inflenza (Echinacea purpurea).
Echinacea este disponibilă pe piaţă sub diferite forme farmaceutice.
Echinacea este cea mai folosită plantă pentru stimularea imunităţii, dar, practic nu stimulează imunitatea, ci o modulează, o echilibrează fiind imunomodulatoare.
Datorită unui compus, numit echinacozidă (un acid cafeic, înzestrat şi el cu proprietăţi antivirale, dar şi antibacteriene), cercetătorii includ Echinacea printre antibiotice (ce e drept, cu efecte mai puţin intense, dar deloc nocive).
Preparatele pe bază de Echinacea testate diferă mult între ele. Este indicat să alegem cu grijă şi în cunoştinţă de cauză produsul pe care îl vom consuma.
Majoritatea cercetărilor au fost orientate spre demonstrarea eficienţei Echinaceei în afecţiuni virale (răceală, gripă, guturai, faringite, amigdalite, afecţiuni virale bronşice.) Cu cât se administrează Echinacea mai precoce, încă de la primele semne de boală, cu atât severitatea simptomelor este mai redusă şi la fel şi perioada de evoluţie a bolii.
“Propagând al iubirii ecou, natura oferă din nou şi din nou un necesar cadou umanităţii: Echinacea, floarea minunată, roz a imunităţii.”
Michelle Rosenberg