Biblia, piatra de temelie a religiei creștine, conține o multitudine de referiri la plantele medicinale și aromatice. Plantele medicinale și aromatice sunt menționate ca leac pentru suflet, ca medicament pentru trup sau chiar că elixir pentru frumusețe, ele sunt prezente în această Carte a cărților ca o dovadă și o perpetuă reamintire a faptului că ierburile de leac au fost lăsate pe acest pământ de către Dumnezeu, pentru binele oamenilor.
Smirna este rășina unui arbore (Commiphora myrrha) cu ramurile ceruite și cu spini mari, care crește pe țărmurile deșertice ale Mării Roșii. Înzestrată cu o mireasmă specială și cu proprietăți vindecătoare excepționale, smirna a fost unul dintre darurile pe care cei Trei Magi de la Răsărit le-au adus pruncului Iisus, în noaptea sfântă a Nașterii Sale.
Parfumul smirnei despre care se crede încă din Antichitate că îndepărtează toate ispitele și gândurile negre, predispune sufletul la rugăciune și la meditație. Smirna este în tradiția multor popoare creștine simbolul cumințeniei, înfrânării și înțelepciunii. Chiar în tradiția populară românească există expresii de genul: “Să stai cuminte smirnă” sau “A tăcut smirnă”, care ilustrează valențele psiho-spirituale cu care este investită această rășină, adusă de pe tărâmurile pe care a pășit Iisus, împreună cu Apostolii Săi.
Smirna se recoltează prin incizarea scoarței când se scurge o răsină galbenă care, colectată, se lasă la uscat timp de trei luni. Răsina se va intări și se va preface în mici globule pietrificate care la rândul lor, se vor măcina ori folosi intacte în producerea parfumurilor, preparatelor medicamentoase și a unguentelor.
În Biblie, smirna este menţionată frecvent. Evanghelia după Matei mentionează că smirnă și tămaia au fost unele dintre darurile aduse de Magi la nașterea lui Isus din Nazaret. În afară de această, smirnă este mentionată și în Cântarea Cantărilor.
Similar cu tămâia, smirna se folosește în unele ceremonii religioase, prin ardere, când răspândește un miros specific.
Prin ardere, smirna degajă un miros plăcut și mulți aburi albi de acid benzoic, care este un ulei volatil. În trecut, medicii prescriau în mod frecvent inhalațiile cu ulei volatil de acid benzoic, ca excitant.
Tinctura de smirnă ameliorează gripa, bronșita și este un antimicrobian puternic, scade febră, combate stările de greață și durerile de cap care apar în stările gripale.
Smirna are efecte înviorătoare, puternice, stimuleazã circulația cerebrală și favorizeazã activitatea intelectuală.
În locul în care dormim sau în cameră de lucru putem face fumigații cu smirnă pentru ameliorarea stărilor de neliniște, agitație psihică, incapacitate de concentrare. Parfumul pătrunzător și fin al smirnei acționează asupra unor terminații nervoase ale organului olfactiv, având efecte tonice psihice, eliminând anumite tensiuni emoționale și calmând impulsurile necontrolate venite din subconștient. Substanțele volatile răspândite în atmosfera încăperii au efecte imunostimulente și antiinfecțioase.
Se poate folosi și în perioadă în care existã predispoziţie la viroze respiratorii.
Infuzia de smirnã se poate folosi cu un sfert de oră înainte de a mânca și la câteva minute după ce am mâncat. Acest preparat are efecte de ameliorare a digestiei, pe care o normalizează.
Tot infuzie concentrată de smirnă se folosește și pentru circulația periferică deficitarã (mâini și picioare reci) când se poate face un masaj energic.
Uleiul esențial de smirnă este un ulei natural, pur și organic și este obținut prin distilarea cu abur a rășinii plantei.
Uleiul esențial de smirnă este cunoscut pentru acțiunea benefică asupra sistemului digestiv. Datorită proprietăților antiseptice și antiinflamatorii, este util în ameliorarea rănilor și ulcerelor. Inspiră un sentiment profund de calm și liniște asupra minții.
