Secretul longevității ar putea exista nu numai într-un stil de viata echilibrat dar și în secretul anumitor plante medicinale si aromatice, plante cu anumite tipuri de proprietăți. Este vorba despre rozmarin și ca specialist care studiază fitoterapia de foarte multa vreme, sunt încântată că lucruri pe care le-am descoperit cu mult timp în urmă sunt validate de cele mai mai noi și serioase cercetări de profil.
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) se folosește în arta culinara. Frunzele lui seamănă mult cu acele bradului, și la fel ca și acelea răspândesc un miros puternic, un pic acidulat, foarte plăcut. Poate fi adăugat în preparatele de tip carne de miel, porc, pasăre, vită, în mezeluri, dar și în cele de legume! Cine nu iubește cartofii cu rozmarin? Se poate de asemenea folosi rozmarinul alaturi de anumite legume cum ar fi roșiile, morcovii si dovleceii.
Gustul mentolat înnobilează orice fel de mâncare și-i dă o aroma aparte pentru că îndată ce ia contact cu căldura gătitului își activează uleiurile sale esențiale, motiv pentru care este indicat să fie adaugat la finalul preparării.
Uleiurile esențiale din rozmarin dau secretul medicinal al acestei plante, dar în fapt toate părțile plantei sunt valoroase și pot fi folosite.
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) este un antioxidant de primă clasă, viruțile sale fiind încastrate în uleiurile sale esenţiale, care conțin printre altele și camfor, ceea ce stimulează circulația sângelui și înviorează mintea. De aceea utilizarea din belșug în dietă favorizează îmbunãtãţirea memoriei și ține departe bătrânețea și degradarea intelectului.
Rozmarinul este bogat în calciu și vitamina B, dar și în fier și este recomandat să nu lipsească din meniul nostru indiferent de vârstă și de sex, iar bogăția sa de compuși antiseptici antialergici și antifungici va aduce preparatului în care îl adăugăm nu numai savoare, ci și calități medicinale.
Pentru ca proprietățile excepționale ale rozmarinului să poată fi folosite în tot timpul anului, de către toată lumea, inclusiv de cei care nu și-l pot procura ca atare sau nu-i suportă aroma îl regãsim sub formã de ceai ecologic, tincturã și ulei esenţial.
Rozmarinul conţine uleiuri esenţiale (predominã camfen, borneol), acid rozmarinic, flavonozide, triterpene, saponine, taninuri, vitamina C.
Conţinutul bogat în substanţe bioactive conferã ceaiului multiple proprietati: tonic-amare, colagog-coleretice, hepatoprotectoare, vasoprotectoare a circulatiei periferice (arteriolarã si capilarã), diuretice, antioxidante.
Ceaiul se prepara prin introducerea plantei în apã la temperaturi care sã nu depãșeascã 45°C, prin infuzare timp de 10-15 minute.
Infuzia se consuma calduţã de 2-3 ori pe zi sau ori de cate ori este necesar; nu se administreazã seara deoarece poate provoca tulburãri de somn.
Tinctura de rozmarin are proprietãţi colagog-coleretice, hepatoprotectoare, de stimulare a sistemului nervos central, tonifiante și reconfortante, vasoprotectoare ale circulaţiei periferice, diuretice, susţine reglarea activitatii sistemului nervos central și îmbunãtãţirea irigãrii și oxigenarii cerebrale, crește rezistenţa organismului la efort fizic și intelectual.
De obicei se recomandã de cãtre specialist câte 30 – 50 picaturi de 2 – 3 ori pe zi, diluate în 50 ml apã fiartã și racita.
Uleiul esenţial de rozmarin are efect benefic în stãrile de astenie la persoane vârstnice cu tulburãri circulatorii cerebrale și periferice, în tulburãri ale memoriei și tulburãri emoţionale, ajuta la limitarea consecintelor negative ale stresului oxidativ, impiedicand productia de radicali liberi superoxidici;
Recomandarea este tot de câteva picãturi de 2-3 ori pe zi cu puţinã miere diluate în 50 ml apã, cu 15 minute înainte de masã.
Imunitate, longevitate toate pot fi realizate dacã ne vom apropia cât mai mukt de naturã și de darurile acesteia nenumãrate.
