Feniculul (Foeniculum vulgare) nu a pătruns decât timid în gastronomia românească. Folosit în bucătăriile tradiționale din Iran, India China, dar și în Europa la mâncărurile cu carne, pește și fructe de mare, ca fel de mâncare pe scară largă, fructul de fenicul este un condiment apreciat, semințele având o aromă subtilă, unică și complexă, greu de încadrat.
Feniculul are câte puțin din toate, seamănă cu o ceapă sau cu o țelină, dar gustul evocă și mărarul și anasonul și lemnul-dulce, ceea ce face să fie ocolit de bucãtãria româneascã.
Chiar dacă planta este comestibilă în integralitatea ei, este indicat să se consume doar bulbul, care este bun și crud și preparat termic, în această ultimă postură dând un gust dulceag mâncărurilor.
Se poate introduce în cuptor învelit în hârtie cerată, după ce se taie în patru,se stropește cu ulei de măsline și se adaugã în tăietura formată, mai mulți căței de usturoi curățați și zdrobiți cu latul cuțitului. Se pune și o lingură de ulei de măsline pe fiecare bulb, și se poate servi fie ca garnitură la o friptură sau ca un fel principal.
Din fenicul se obține și un ulei esenţial, care împreună cu uleiul esenţial de mentă amelioreazã sindromul de colonul iritabil, dar are efecte benefice și în ameliorarea virozelor respiratorii ușoare.Polenul de fenicul este comercializat în Italia și SUA sub numele de “condimentul îngerilor”.
Uleiul esenţial de fenicul are o deosebitã valoare fitoterapeuticã, valorificată la superlative.Feniculul amelioreazã crampele și stimulează secreția laptelui la proaspetele mămici, fiind și un bun analgezic al colicilor.
Calmează, tusea convulsivă și astmatică și are o acțiune estrogenică, recunoscută prin aceea că permite regularizarea ciclului menstrual, în special când este însoțit de crampe dureroase.
La menopauză, cu ajutorul uleiului esenţial se pot reduce senzațiile deranjante cauzate de fluctuațiile hormonale și de riscul de osteoporoză.
Răgușeală se poate ameliora complementar cu miere amestecată cu fenicul.
