Sărbătoarea românească a dragostei din 24 februarie, Dragobetele, nu este la fel de veche precum tradiţiile de iarnã. Aceasta și-a făcut apariția în urma cu mai mult de 
180 de ani, potrivit etnologilor, însă în ciuda acestui fapt, a prins rădăcini adânci în conștiința popularã. În aceastã zi, oamenii mai în vârstă trebuiau să aibă grija de toate animalele din ograda, dar și de pasările cerului. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămășițe de zăpadă, numita zăpadă zânelor, iar apa topita din omăt era folosita pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste.
Dacã pentru un cetățean strain, floarea primitã de ziua sfântului Valentin se reduce la un gest și o simbolistica a culorii, pentru noi românii plantele și florile primite pot fi unelte cu proprietãţi magice.
Busuiocul (Ocimum basilicum) este o plantă din genul Ocimum, familia Lamiaceae originară din Asia tropicală.
Diferitele varietăți de busuioc au arome diferite datorită faptului că planta conține un număr divers de uleiuri esentiale (uleiuri volatile), care sunt combinate în diferite proporții pentru diferite soiuri.
Busuiocul (Ocimum basilicum) reprezintă un remediu natural pentru ameliorarea virozelor respiratorii ușoare. Infuzia preparată din frunze de busuioc se recomandă în cazul în care pacientul suferă de infecții urinare, dureri de cap, fiind și un bun stimulator al poftei de mâncare. Consumul zilnic al acestei infuzii ajută la ameliorarea cefaleei, colicilor intestinale, ulcerului gastric, colitelor de fermentație.
Înțepăturile de insecte, rănile și eczemele se pot trata prin aplicarea unor comprese cu frunze de busuioc sau cu tinctură de busuioc. De asemenea, pentru stimularea poftei de mâncare se recomandă a se administra vin de busuioc.
Busuiocul, planta sacrã și plinã de taine a dacilor, care a primit botezul cultului creștin, se întâlnește și în tradiția Dragobetelui. Busuiocul este cea mai îndrăgită plantã medicinalã și aromaticã, planta “de dragoste” a românilor. Fetele și băieții care-și pun o rămurică de busuioc sfințit sub perna, în zilele de Sf. Andrei, Dragobete, 1 Martie sau Sânziene, își vor visa peste noapte ursitul. Purtat în par și în sân, busuiocul le aduce fetelor noroc în dragoste. Alt ritual cere ca în dimineața zilei de 24 februarie, să fie umplute cu pământ dintr-un loc curat, câteva recipiente. În fiecare dintre ele se pun semințe de busuioc și se țin în casa, la căldură, până la 23 aprilie, adică de Sfântul Gheorghe. Se udã periodic, cu apã la temperatura camerei. De Sfântul Gheorghe, răsadurile se planteazã fie în grãdina, fie la geam, în ghivece.
O altã planta care trebuie pusã la brâu pentru a aduce noroc în dragoste este valeriana sau odoleanul. Valeriana (Valeriana officinalis) este o specie de plante erbacee perene din familia Valerianaceae. Mai este denumită și năvalnic, gușa-porumbelului sau iarba-pisicii.
Tulpina crește până la o înălțime de 70-170 cm. Florile sunt roșii-liliachii până la albe, grupate într-o inflorescență umbeliformă. Înflorește în perioada iunie-august.
Principalele substanțe active sunt: ulei volatil, acid izovalerianic și acid valerianic, alcaloizi (catinină,alfa-metil-pirilcetonă, valerianonă).
Preparatele din rizom (ceai, tinctură, extract uscat), administrate intern și extern (băi), sunt indicate în ameliorarea stărilor de agitație, tulburări ale somnului și aritmii cardiace de natură nervoasă.
Valeriana este purtatã de fete dar și de doamnele cãsãtorite de foarte multã vreme. Se crede că de Dragobete pãsările nemigratoare se adunã în stoluri și ciripesc, își aleg perechea și încep să-și construiască cuiburile, iar pasările neîmperecheate rămân fară pui peste varã. Mai demult, în unele regiuni ale ţãrii, Dragobetele se sărbătorea și la 1 martie, deoarece se considera că el este fiul babei Dochia și deschizătorul primăverii.
“A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi.”
Octavian Paler
