Tisa(Taxus baccata, Fam. Taxaceae) are denumirea popularã de tisar, tisoi.
În tradiţia populară în unele locuri se mai foloseşte şi astăzi pentru proprietăţile emenogoge, abortive, antiovulare şi hipertensive.
Tisa este un arbust declarat monument al naturii,creşte la umbră, uneori cultivat ornamental, are o tulpină înaltă de 10-15 m,scoarţă subţire, cenuşiu-roşcat,coroană ovoid-conică, dezvoltată până aproape de sol, cu cetină bogată, deasă,muguri ovoizi, grupaţi la vârful lujerului,frunze liniar-lăţite, plane, lungi de 2-3 cm, late de 2 mm, lipsite de dungi albe pe dos, dispuse pectinat, fără canale rezinifere,flori unisexuat dioice,sămânţă ovoidă la maturitate acoperită cu aril roşu,longevitate 2000-3000 ani, veşnic verde.
În România, acesta crește prin păduri de fag, pe substrat calcaros.
Se aseamănă cu bradul, de care se deosebește prin frunzele de o culoare mai verde, iar pe fața inferioară verzi palide.Spre deosebire de celelalte conifere, tisa este o plantă dioică.
Tisa conţine taxol și este o plantă toxică iar în trecut se folosea pentru otrăvirea săgeţilor,o toxicitate mai mare o au frunzele în special iarna.
În antichitate Teofrast menţionează că frunzele sunt veninoase, Iulius Cezar arată că galii otrăveau săgeţile cu sucul extras din fructe.
Acţiunea farmacologică a tisei este de antimicotic, abortiv, emenagog, antiovulator, hipotensiv.
Taxolul este o substanţă cu proprietãţi anticanceroase extrase din scoarţa arborelui de tisa.
În 1962, botanistul american Arthur Barclay prospecta pădurile din vestul SUA pentru a depista substanţe medicamentoase naturale în special cu proprietãţi anticanceroase.
Taxolul nu este generator de mutaţii genetice.
În Franţa Daniel Guenard a extras din frunzele şi rămurelele de tisa europeană un precursor activ al taxolului, din care prin semisinteză chimică se obţine o nouă moleculă taxoterul de 2 ori mai activă.
S-au sintetizat mai multe mii de analogii şi derivaţi chimici ai taxolului, iar cercetarea se orientează spre noi indicaţii şi prescripţii medicale a acestor substanţe, cu diferite utilizări în ameliorarea celor mai variate boli, unele severe.
