Isopul (Hyssopus) este un gen de plante perene din familia Lamiaceae, care cuprinde o singură specie – Hyssopus officinalis L. În condiții de cultură, isopul crește și produce 10–15 ani. Tulpina este ramificată, lignificată la bază și erbacee în partea superioară, patru-unghiulară și acoperită cu perișori cu înălțimea de până la 80 cm.
Isopul este nativ din estul zonei mediteraneene până în centrul Asiei, în Mongolia. Isopul mai se găsește din regiunile calcaroase și aride ale Europei meridionale, până în Europa Centrală și în nordul Africii.
În scopuri medicinale, se folosește planta întreagă – herba hyssopi, are un miros plăcut și un gust aromatic, datorită uleiului volatil pe care îl conține. Sub formă de infuzie se întrebuințează în afecțiunie cronice ale căilor respiratorii, manifestate prin răgușeală, tuse, astmă, ușurând expectorația și transpirația. Ceaiul de isop favorizează eliminarea apei din țesuturi. Isopul are de asemenea ațiune antiseptică și cicatrizantă asupra rănilor, folosindu-se sub formă de băi sau comprese.
Datorită unei substanţe amare, isopul stimulează pofta de mâncare și reglează funcțiile digestive. Dintre glicozidele flavonice, isopul conține hesperidinu, care are proprietatea de a scădea presiunea sanguină, datorită dilatației arteriale.
Această plantă intră în compoziția ceaiurilor antiastmatice, pectorale și sudorifice.
“Curãţã-mã cu isop și voi fi curat” – spune David in psalmul 51:7.Isopul este considerat a fi plantã purificatoare și era folosit de vechii egiptenii în curãţarea templelor, iar în timpurile lui Iisus pentru curãţarea ritualicã a leproșilor.
Isopului i se mai spune și plantã sfântã și este consideratã a fi vindecãtoare încã din timpurile biblice
Atunci cand Iisus a fost rãstignit pe cruce, cei din preajmã s-au folosit de un lujer de isop pentru a ridica buretele înmuiat in otet menit sa-i stingã setea.
În timpul Paștelui evreiesc, isopul era utiliat spre a picta casele israeliţilor. Romanii au folosit si ei aceastã plantã pentru a se proteja împotriva ciumei.
Medical vorbind, isopul era folosit mai ales în problemele respiratorii,sub formã de ceai, dar și în ameliorarea tusei și pe post de decongestionant nazal.
Isopul era folosit pentru ameliorarea durerilor reumatismale, artritice, a febrei, și pentru uz extern ameliorarea rãnilor.
Cercetãrile modern au demonstrat cã isopul are proprietãţi antiseptice, antimicrobiene și astringente.
Uleiul esenţial de isop este folosit în cazul bronșitelor sau al rãcelilor.
