ÎNCEPUTUL SĂPTĂMÂNII PATIMILOR-ASTĂZI DESPRE LOBODĂ

Săptămâna Patimilor exprimă perioadă de la Florii până în Sâmbătă cea Mare inclusiv. Conform rânduielilor canonice, în această săptămâna se ajunează până spre seară. Caracteristică esențială a acestei săptămâni sunt Deniile.
Luni, în Săptămâna Patimilor, se face pomenirea patriarhului Iosif, vândut de frații săi cu treizeci de arginți. El este o preânchipuire a lui Hristos, care a fost vândut de Iuda. Acuzat de desfrânare, ajunge în temnițã. În urmă tălmăcirii unor visuri, este scos din închisoare și pus administrator peste tot Egiptul. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruinței lui Hristos asupra păcatelor lumii.
Tot în această zi se face pomenire și de smochinul neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru că nu avea rod. E o pildă datã omului, din care trebuie să se reţinã, că Dumnezeu este atât iubire cât și dreptate. Deci, la judecată de apoi, El nu doar va răsplăti, ci va și pedepsi pe cei ce nu au rodit.
Începând cu Denia de duminică seară, se cântă până în Sfântă și Marea Joi următorul tropar:
“Iată mirele vine în miezul nopții și fericită este slugă pe care va afla-o priveghind; iar netrebnica e cea pe care o va găsi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morții și afară din Împărăție să te încui, ci te deșteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeul nostru, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi”.
Între 14 martie și 30 aprile are loc Postul Paștelui, cel mai lung post din calendarul creștin-ortodox.
În total sunt 48 de zile în care se ține post, așa că va puteți da seamă că nu este o misiune prea ușoară pentru nimeni. Mai ales că în această perioadă credincioșii nu au voie să mănânce produse de origine animală și, chiar și cu alimentele vegetale, nu trebuie să fie lacomi, ci cumpătați.
În același timp, acest post lung este și o ocazie de a consumă alimente cât mai sănătoase și de a face o cură de detoxifiere.
Însă, scăderea aportului de proteine și grăsimi de origine animală poate face ca organismul să aibă nevoie de mai multe meșe pe zi.
Am scris și în ultimele postãri despre consumul în aceastã perioadã a Postului a unor plante medicinale și aromatice cu proprietãţi terapeutice deosebite.
Loboda este numele dat mai multor specii de plante anuale erbacee din familia Amaranthaceae. Denumire stiintifică este de Atriplex hortensis, iar denumirea populara este de lobodă, lobodă albă, lobodă bobata, lobodă bună, lobodă domnească, lobodă porcească, lobodă roșie, lobode roșii de vărzare, lobodina, spînat, știr sau talpă gâștei,achene.
Loboda este o plantă erbacee anuală legumicolă cu valoare terapeutică, folosită incă din antichitate. Ea este cultivată pentru cerințe alimentare dar crește și sălbăticită pe lângă garduri, drumuri, locuri virane sau pârloage. Loboda este o plantă perfect adaptată la condițiile de climă temperată, fiind foarte puțin pretentioasă.
Lobodă este o plantă cu tulpină simplă sau ramificată, frunzele pot fi de culoare verde, roșu-violacee sau ușor gălbui, sunt mari, de formă trunghiulară și ușor catifelate la atingere.
Florile sunt de culoare verde sau roșie iar semințele sunt de mici dimensiuni, încapsulate în aceste fructe denumite achene.
Planta este utilizată în special în bucătărie în salate, borșuri, ciorbe sau plăcinte și ca remediu natural în medicină populară.
În scop fitoterapeutic se utilizează frunzele și uneori semințele.
Planta conține substantă uscată, albumină, grăsimi, substanțe extractive neazotate, celuloză, vitamine, săruri minerale (potasiu, fosfor, calciu), pigmenți clorofilieni și carotenoizi.
Loboda are acțiune depurativă, diuretică, remineralizantă, emolientă, emetică, calmantă și vitaminizantă.
Sub formă de extract, sucuri sau fierturi din frunze, infuzie sau decoct din semințe, loboda ajută la ameliorarea afecțiunilor pulmonare, a durerilor de stomac, a afecțiunilor ginecologice, heptaice și renale, iar sub formă de comprese sau cataplasme din frunze fierte sau tocate se pot calma diferite afecțiuni ale pielii.
Loboda este un aliat prețios al sănătătii noastre, vorba aceea, “ca Vodă prin lobodă” ne face uneori să credem că acestei plante nu trebuie să i se dea prea mare însemnătate.
Culoarea roșu intens violaceu a frunzelor de lobodei indică prezența antioxidanților
Loboda conține foarte mult fier, se apropie ca valori de spanac atât de cunoscut pentru acest aport adus sănătătii. Frunzele roșii conțin, de asemenea, mult magneziu și potasiu, importante pentru inimă și sistemul muscular.
Antocianii și fenolii din frunzele de lobodă întăresc sistemul imunitar, previn îmbătranirea înainte de vreme, ajută bună funcționare a creierului și combat celulele canceroase.
Loboda are o concentraţie crescutã de vitamină C și vitamina K, cea care ajută la diminuirea riscului de accident vascular.
Este o planta extrem de utilă pentru combaterea asteniei de primăvară, este detoxifiantă, purifică sângele și-l alimentează cu fier.
Ideal ar fi să consumăm loboda crudă, adăugată în orice salată obisnuită.
Conținutul ridicat de fibre este foarte important în combaterea constipației și a problemelor digestive. Ceea ce este important de reținut este că, pentru a beneficia de toate aceste vitamine, săruri minerale și antioxidanți, trebuie să ne obișnuim să consumăm loboda crudă, tăiată și condimentată, adăugată în orice salată obisnuită de primăvară.
Ciorba de lobodã este gustoasã într-adevăr, nu este greșit să o pregătim cât mai des, dar multe dintre substanțele importante ale acestei plante se pierd prin fierbere.
Se pot de asemenea pregăti salate mixte, de primăvară, combinând frunze de lobodă, frunze de păpădie, leurdă, spanac, câte un pic din tot ceea ce ne face bine și ne este dăruit de o natură generoasã.