Mărturiile arheologice dovedesc faptul că, pe teritoriul actual al României, viţa de vie se cultivă din epocă fierului (secolele V-I i.Hristos). Despre amploarea pe care o luase această cultură în Dacia,în vremea regelui Burebista (82-44 i. Hristos) vorbește istoricul grec Strabon, care spune că regele ar fi ordonat să se treacă la desființarea viilor, pentru că se depășiseră cu mult nevoile consumului. De la începuturile ei, cultura viței de vie a început să se dezvolte pe teritoriile care ofereau cele mai bune condiții naturale pentru realizarea vinurilor de calitate, cum este podgoria Murtfatlar.
Vița de vie (Vitis vinifera L.) este o specie de plante din genul Vitis, familia Vitaceae,originară din regiunea mediteraneană, Europa Centrală și sud-vestul Asiei, din Maroc și Spania până în sudul Germaniei în nord și în est până în nordul Iranului.
Viță de vie este o liană care poate atinge o lungime de 35 m. Frunzele alternează, sunt lobate palmat și au o lungime și lărgime de 5–20 cm. Fructul este o bacă, boabele respective dezvoltându-se într-un ciorchine cunoscut sub numele de strugure. Boabele, la specia sălbatică, au un diametru de circa 6 mm, iar când se coc dobândesc o culoare purpurie închis spre negru; la speciile cultivate, de regulă, boabele sunt mult mai mari, de până la 30 mm lungime și pot avea diverse culori: albe, alb-gălbui, alb-verzui, roșii sau purpurii. Specia sălbatică crește de obicei în păduri umede și pe malurile apelor curgătoare.
Strugurele sălbatic este deseori clasificat ca V. vinifera, subspecia silvestris (în unele clasificări considerat Vitis silvestris), cu V. vinifera, subspecia vinifera restricționată la formele cultivate. Vița-de-vie cultivată are flori hermafrodite, dar subspecia silvestris are flori masculine și feminine pe plante separate și pentru ca fructul să se dezvolte este necesară polenizarea.
Acțiunea biologică și chimicã a preparatelor din frunze de viţă de vie, se rezumă la acțiunea de protecţie a vaselor capilare și de ameliorare a insuficienței venoase a arterelor inferioare și a complicațiilor care derivă din aceasta: varice, tromboflebite, edeme.
Proprietățile farmacologice ale acestor preparate se manifestă asupra sistemului circulator, în special asupra vaselor capilare. Administrarea produselor fitoterapeutice pe bază de vită de vie reactivează microcirculația locală, ameliorează fluxul venos și ușurează îndepărtarea lichidelor interstițiale, reducând edemele.
Fructele viței de vie, strugurii, sunt laboratoare chimice în miniatură, în boabele de struguri fiind: apa, zahăr, vitamine, substanțe protectoare ale sistemului vascular, ale imunității vizuale, tonice, săruri minerale, diuretice, laxative.
Proprietățile lor terapeutice depind de varietatea și de solul pe care crește vită de vie. Astfel, strugurii produși de soluri argiloase au aciditate mai mare și substanță uscată în cantitate mai mică, precum și proprietăți laxative și purgative; strugurii proveniți din vită de vie care crește pe soluri calcaroase sau silicoase au proprietăți diuretice și depurative; strugurii albi sunt ușor excitanți ai mucoasei stomacului, iar cei negri-astringenți au acțiune tonică.
Pasteur aprecia că vinul este “cea mai sănătoasă și nobilă dintre băuturi”. Specialiștii au constatat că vinul are o serie de influențe pozitive asupra organismului uman cum ar fi proprietățile antivirale și antibactericide. Statisticile demonstrează ca infarctul de miocard este de patru ori mai mic în țările viticole, comparativ cu celelalte.. Din pielița strugurilor pentru vinurile roșii s-a obținut componentul numit resveratrol- cu proprietãţi antioxidante.
Extractul glicerinohidroalcoolic din muguri de viţã de vie are acţiune beneficã asupra aparatului osteo-articular, sistemului reticulo-endotelial, oro-faringelui,are proprietãţi de normalizare a nivelului proteinelor serice si a colesterolului total, este imunostimulator.
