Ne aflăm în plină criză medicală, cu o pandemie care ne-a făcut să reconsiderăm înspre pozitiv tot ceea ce am trăit până acum, ne-a făcut să ne întrebăm dacă vom mai putea vreodată să ne reluăm viața de dinainte, așa cum a fost și despre care nu știam cât de frumoasă era.
În aceste condiții de război biologic, cu un organism invizibil și perfid, toate gândurile, toate speranțele celor 20 de milioane de Români se îndreaptă către Statul Român.
Statului Român i se cere imperativ, corect, atât de către sectorul privat cât și de cel bugetar, în timp ce luptă la baionetă cu coronavirusul, să se pregătească pentru criza economică majoră care bate cu putere la ușa României, printr-o serie de măsuri, cuprinse într-un plan strategic.
E normal să fie așa, e normal ca toate privirile cetățenilor români să să se îndrepte căre Stat. În fond, rolul statului chiar acesta este: să asigure securitatea și bunăstarea cetățenilor lui.
Din păcate, așa cum am mai spus, Statul Român este un stat slab: el îi apără pe străini de români și nu pe români de străini, așa cum ar fi normal. Acest lucru se petrece deoarece Românii au o conștiință de servitori, o mentalitate de slugi; ei sunt umili cu străinii și răi și aroganți cu alți români.
Aceste caracteristici se transmit inevitabil și Statului, deoarece instituțiile statului nu sunt formate din altceva decât din oameni și deci împrumută caracteristicile oamenilor din care sunt formate.
În aceste clipe grele pentru Statul Român, sectorul privat îi cere acestuia lucruri care nu sunt în concordanță cu ceea ce crede el cu adevărat despre Statul Român, lucruri care nu se potrivesc cu atitudinea pe care antreprenorii români și mai ales străini o au față de Statul Român în condiții de pace, normale, nepandemice.
Sectorul privat îi cere Statului Român, printre altele, să facă împrumuturi externe prin care să suporte o parte din salariile celor care lucrează în sectorul privat timp de 12 luni, să reducă impozitele pe salarii, să reducă veniturile la stat în timp ce ar trebui să crească cheltuielile, să se îndatoreze și mai mult la străini, datorii pe care o să le platim tot noi, cetățenii români.
Aceste măsuri și multe altele cred că sunt măsuri bune, fiind propuse de antreprenori români de succes și chiar cred că ar trebui aplicate pentru a scoate România la lumină.
Ceea ce mă deranjează însă la unii antreprenori români și la aproape toți investitorii străini este faptul că au o atitudine arogantă, de superioritate, că jignesc necontenit Statul Român, atunci când nu au nevoie de el, mă deranjează că nu se gândesc decât cum să fure și mai mult statul și să-l mențină slab.
A menține un stat slab este interesul suprem al sectorului privat și tot ceea ce fac ei este subordonat acestui scop.
Iată ce spuneau doi reprezentanți de frunte ai sectorului privat din România, poate cei mai cunoscuți români din domeniul lor de activitate:
Dinu Patriciu (2008): Noi, reprezentanții economiei private trebuie să fim cei inteligenți, nu Statul; Statul nu poate fi inteligent niciodată, statul e prost prin definiție, pentru că e un instrument birocratic care funcționează fără concurență, fără a avea competiție, deci rămâne prost.
Sorin Ovidiu Vântu: Eu fur Statul Român pentru că statul e slab. Întăriți-vă statul, dacă vreți să nu se mai fure!
Perfect adevărat!
Părerea mea este că trebuie să avem un stat puternic, deoarece:
Un stat puternic ia deciziile respectând interesele naționale și principiile. Statul puternic nu abandonează societatea și nici nu își arată forța numai față de unii cetățeni, ci față de toți aplică aceleași principii și reguli.
Statul puternic stimulează competiția socială, dar caută să evite polarizările extreme între segmentele sociale, redistribuie resurse echitabil și facilitează armonia și coeziunea socială. România este pe primul loc în UE în ceea ce privește inegalitatea socială dintre bogați și săraci; 20% dintre cei mai bogați câștigă de peste șapte ori mai mult decât ultimii 20% dintre cei mai săraci români (Eurostat).
Statul puternic e inteligent și înțelege că dacă nu face totul pentru eradicarea corupției, se sinucide.
Doar un Stat Puternic poate pune în practică doctrina lui Lenin, care e mai actuală ca oricând în haosul care cuprinde din ce în ce mai puternic Occidentul, condus acum de adepții Corectitudinii Politice, acest cancer al societății umane actuale (excepție: America lui Donald Trump):
Dacă nu știi, te învățăm; dacă nu poți, te ajutăm; dacă nu vrei, te obligăm!
Va urma….
Marius NICULESCU