POST ÎN JOIA PATIMILOR-ROȘIA ȘI MORCOVUL

Joia Patimilor este închinatã amintirii a patru evenimente deosebite din viaţa Mântuitorului: spãlarea picioarelor ucenicilor, ca pildã de smerenie, Cina cea de Taina la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugãciunea arhiereascã și începutul patimilor prin vinderea Domnului. Dupa ce a sãvârsit Cina cea de Tainã, Mântuitorul le dã ucenicilor o nouã poruncã: “Sa va iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi sã vã iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaște toţi cã sunteţi ucenicii Mei, dacã veţi avea dragoste unii faţã de alţii.” Nu întâmplãtor în faţa Sfântului Potir, noi spunem Mântuitorului: “Nu-ti voi da sãrutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta vrãjmașilor Tãi; ci, ca tâlharul mãrturisindu-mã, strig Ţie: Pomenește-mã, Doamne, întru imparatia Ta”.
Roșia (pătlăgica roșie sau mai rar tomata), numită științific Solanum lycopersicum sau Lycopersicum esculentum, este o plantă din familia Solanaceae, apropiată pe linie genetică de următoarele plante, de asemenea originare din “Lumea Nouă”: tutun, ardei, cartof, vânătă și physalis alkekengi. Roșia este o plantă nativă a sudului Americii de Nord și nordului Americii de Sud, având un areal natural de extindere din centrul Mexicului până în Peru.
Cuvântul tomată, respectiv toate variantele sale din spaniolă, engleză și alte limbi, este un cuvânt derivat din limba populațiilor mezo-americane Nahua: tomatl. Numele științific al plantei, care provine din latină, lycopersicum, semnifică “piersică-lup”, conform lyco – lup și persicum – piersic(ă).
În prezent este cel mai popular fruct din lume (deşi practic este o legumă), producţia mondială fiind estimată la mai mult de 60.000.000 tone/an.
În anul 1893 Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii în mod unanim a decis că la colectarea taxelor vamale roșiile trebuie considerate legume (deși curtea a trecut în revistă faptul că din punct de vedere botanic, roșiile sunt fructe). În anul 2001 Uniunea Europeană a decis oficial că roșia este fruct, și nu legumă.
Poporul italian şi cel german au denumit tomatele în limbile lor „pomo d’oro“ (măr de aur), iar germanii „paradiesapfel“ (măr al paradisului) ca o recunoaştere a valorii sanogenetice ieşite din comun, cât şi pentru calităţile cromatice sau gustative ale lor.
Este o plantă perenă, crescută adesea în climate temperate ca o plantă anuală, atingând frecvent între 1 și 3 m înălțime, cu un trunchi mai mult ierbos, care crește de cele mai multe ori, ca orice altă plantă cățărătoare, pe tulpinile altor plante, pe bețe sau garduri.
Este cultivată la aproape toate latitudinile, ocupând o suprafață de aproximativ 3 milioane de hectare, adică o treime din terenul consacrat legumelor.
Frunzele plantei sunt lungi de 10–25 cm, de formă penat-compusă, având 5–9 frunzulițe, fiecare dintre acestea având până la 8 cm lungime, cu margini serate. Atât trunchiul cât și crenguțele, respectiv frunzele sunt acoperite cu excrescențe asemănătoare părului animalelor. Florile sunt mici, de circa 1–2 cm, galbene, având corola formată din cinci sepale și cinci petale, fiind grupate în inflorescențe de 3 până la 12 flori. Roșia are un pH acid de 5,5.
Această legumă exceleazã prin uimitorul colorant roşu numit licopen, cel mai important reprezentant al familiei carotenoizilor, singurul antioxidant a cărui cantitate sporeşte de circa 4-6 ori prin fierbere.
Licopen întâlnim în aproape orice aliment de culoare roşie dar mai ales în legumele de această culoare : tomate, căpşuni, grapefruit roşu, ardei iute şi capia, gogoşari, guava, papaya, ulei de cătină, dar şi în struguri
Cea mai mare cantitate de licopen se găseşte în tomate (300-400 mg/kg).În afară de licopen, tomata ne mai rezervă şi alte beneficii pentru sănătate.
Conţine o substanţă cu proprietăţi antiinflamatoare medii asemănătoare cortizonului, dar fără nici unul dintre efectele adverse ale acestuia, constituind un bun remediu antireumatic
Reprezintă o sursă de importantă medie privind vitaminele A, B1, B2, B5, B6, C, E, K şi mineralele K, Fe, Mg, Se, foarte gustoasă, dar şi foarte săracă în calorii (20 kcal/100 g produs), având şi un indice glicemic mic (10 unităţi). Este un remineralizant, revitalizant, depurativ şi detoxifiant valoros, putând fi indicată cu succes şi în toate curele de slăbire
Morcovul (Daucus carota) este o rădăcină vegetală, de culoare portocalie. Partea comestibilă a plantei este rădăcina. Este o plantă bienală, în primul an frunzele produc alimentul plantei, iar tuberculul înmagazinează zaharuri pentru ca planta să înflorească în al doilea an. Lăstarul florii ajunge aproape de 1 m lungime, cu rămurele cu flori albe.
Mâncând o jumătate de cană de morcovi, organismul omului asimilează:fibre dietetice 2 g;β-Caroten 4960 mcg;potasiu 127 mg;vitamina C- 6 g.
Conține între altele și multe alte substanțe nutritive esențiale pentru organismul uman: acidul folic, vitamina K și calciu. Valoarea energetică constituie 50 de calorii. Morcovii împiedică formarea depozitelor pe pereții arteriali prevenind atacurile cardio-vasculare la bolnavii de ateroscleroză. Un morcov mare mâncat zilnic aduce un aport de 11.000 UI (Unități Internaționale) de vitamina A din beta-caroten.
Morcovii se pot mânca sub formă crudă, în salate sau gătite în supe și mâncare. Se poate face de asemenea piure pentru noi născuți. Tulpina verde de asemenea se poate mânca, deși nu este o practică obișnuită. Împreună cu ceapa și țelina, morcovii sunt ingredientele primare cele mai folosite la mâncaruri. Morcovul deși este sărac în calorii, în grăsimi și colesterol, completează aportul zilnic de nutrienți cu vitamine și fibre alimentare, care hrănesc organismul, induc senzația de sațietate și mențin sănătatea tractului intestinal. Vitamina A este substanța folosită de ficat pentru evacuarea toxinelor din corp.
Supa de roșii cu morcovi este preparatul ideal pentru cei care doresc sã ţinã post.