Bellis perennis(Părăluţe) face parte din Familia Asteraceae/Compositae este o plantă perenă, ierboasă, înaltă până la 20 cm, se întâlneşte în flora spontană, prin fâneţe, lunci însorite. În unele ţări dar şi în România este cultivată ca plantă decorativă.
Bellis perennis este originară din Europa şi Asia, i se mai spune şi bănuţei, common daisy, năsturaşi, bănuţi, blidărei, margarete comune, margaretă mică a pajiştilor, bumbişori, margarete pitice,este răspândită în Africa de Nord, Europa de Vest, Sud și Est, în America de Nord, Asia Mică și Asia Mijlocie iar în Republica Moldova crește în flora spontană.
Florile plantei Bellis perennis sunt mici, de culoare roz-închis, roşu, lila, alb sau galbene, apar în vârful tulpinilor, solitare, grupate în capitule (purtând numeroase flori apropiate unele de altele), înfloreşte din luna aprilie până în luna iunie, iar polenizarea este realizată de albine şi alte insecte,frunzele sunt spatulate, de culoare verde-închis,tulpina are rizomul târâtor şi tulpina înaltă de până la 10-15 cm,înmulţirea se realizează prin divizarea rizomilor sau prin seminţe.
Părăluţele conţin substanţe amare, saponine, mucilagii, uleiuri esenţiale, taninuri, glicozide, rezine, inulină, minerale, acid malic, acetic şi oxalic, florile şi frunzele au proprietăţi analgezice, antiinflamatorii, antitusive, purgative, oftalmice, astringente, expectorante, diuretice, spasmolitice, de reglaj intestinal, ameliorează leziunile de la nivelul cavităţii bucale, afecţiunile respiratorii de la nivel superior (astm, laringită,tuse cronică, răguşeală, guturai, bronşită), afecţiunile hepatice și renale, este un tonic pentru organism.
Bellis perennis este utilizată în diferite aplicaţii terapeutice, pentru uz intern şi extern, sub formă de infuzie, comprese cu loţiune sau unguente, cataplasme cu planta proaspătă, tinctură, decoct din frunze şi flori, sirop natural din frunze, uleiul volatil extras din plantă.
