Pălămida (Cirsium arvense, Fam. Compositae sau Fam. Asteraceae )
Cirsium arvense este o specie perenă de plante cu flori nativă în toată Europa și vestul Asiei, în nordul Africii și introdusă pe scară largă în alte părți. Numele standard în limba engleză din zona sa natală este ciulinul târâtor.Este de asemenea, cunoscut sub numele de ciulin al Canadei și ciulin de câmp.
În ţara noastrã Cirsium arvense are denumirea popular de pãlãmidã.
Pălămida este o plantă ierboasă comună, cu tulpina înaltă ce poate atinge 1,50 m înălţime, cu rădăcini adânci, cu frunzele întregi sau crestate, acoperite pe margini cu spini,flori roz-liliachii unisexuate, sesile, achene cu papus lung.
Pãlãmida este bine adaptată la condițiile de climă și sol, are o creștere accelerată și rădăcini adânci, astfel încât preia apa și mineralele importante din sol.
Planta înflorește vara, inflorescența are 10-20 cm diametru, iar florile au o culoare intens violacee, cu organele mascule și femele separate pe indivizi diferiți. Semințele au 4-5 mm lungime, cu un smoc de perișori așezați de o parte și de alta, ca firele unei pene, fapt care ajută la diseminarea lor cu ajutorul vântului.
Pălămida este dăunătoare culturilor de cereale pe care le invadează.
Fiecare plantă produce între 1.000 și 5.000 de semințe,dar apte de germinare sunt foarte puține dintre acestea. Semințele sunt verzi oliv, fine, cu coroană de păr mătăsoasă moale și penată și ȋși păstrează în sol facultatea germinativă până la 20 de ani. În limbaj popular, semințele pălămidei sunt cunoscute sub denumirea de „norocei”.
În tradiţia populară se utiliza în Vrancea pentru ameliorarea tifosului,iar în zona Ardealului rădăcina se folosea caldã pentru durerile din zona gâtului, în amestec cu alte plante se utiliza pentru ameliorarea reumatismului.
Deși în agricultură are efecte distructive, pălămida este utilizată în fitoterapie. Odată ce îi descoperim aceste proprietăți o putem folosi pentru ameliorarea afecţiunilor de tip varicos.
”Oricât ar părea de ciudat, pălămida este prezentă în bucătăria unor popoare. Datorită valorii lor nutritive, rădăcinile plantelor tinere se consumă crude sau gătite. Totuși, din cauza gustului special, se mănâncă doar în amestec cu legume. Tulpinile, bine curățate, pot fi întrebuințate ca rubarba”, spune Academician doctor în știinţe farmaceutice Ovidiu Bojor
