MĂRARUL PLANTA TINEREŢII

Mărarul (Anethum graveolens) este o plantă anuală, cu viață scurtă, nativă din sud-vestul și centrul Asiei. Este singura specie a genului Anethum, clasificată de unii botaniști în relație cu genul Peucedanum ca Peucedanum graveolens (L.) C.B.Clarke.
Mărarul este originar din zona mediteraneană și pontică. În epoca bronzului, în Grecia miceniană, planta era deja denumită „maratu-o”.
Mărarul este o plantă care rezistă la temperaturi scăzute. Ea se seamănă toamna sau primăvara foarte devreme, direct în sol, la o adâncime de 2–3 cm. Necesită umiditate mai ales în timpul germinării semințelor.
Recoltarea frunzelor verzi poate începe când plantele au 10–12 cm înălțime.
Mǎrarul este un condiment foarte aromat originar din regiunile situate la est de Mediterana fiind folosit Evul Mediu pentru a alunga spiritele rele. Pentru români este un simbol al vitalitatii. Efectele benefice ale mãrarului au fost menţionate în farmacopeea egipteanǎ de acum 5000 de ani.
E o mirodenie foarte folositǎ în Europa, dar şi în India, unde frunzele uscate de mãrar folosesc atât la aromatizarea salatelor, fripturilor şi sosurilor cât şi a lichiorurilor şi dulceţurilor.
Frunzele și semințele mărarului conţin ulei volatil, bogat în anetol, carvonă, cu aromă puternică, specifică, cu efect pozitiv asupra respirației. Frunzele conțin cantități mici de estrogen, hormonul feminin care ajută la creșterea naturală a sânilor și mențin mâinile frumoase. Semințele de mărar conțin ulei volatil antibacterian și sunt recomandate la afecțiuni ca aerofagie, astm bronșic, tulburări nervoase, impotență, amenoree, anorexie, afecţiuni urinare, cardiovasculare, dureri menstruale, insomnie, balonări. Dacă este consumat constant, mărarul reduce colesterolul rău.
Bogat în potasiu, sodiu şi sulf, mãrarul este un bun diuretic. Amelioreazǎ anxietatea şi epuizarea nervoasǎ, insomia, tulburǎrile digestive, întǎreşte unghiile. Conţine ulei volatil între 2,5-4%( în frunzele de mãrar și în ramurile tinere și 3-6% în seminţe) calciu, potasiu, fier, magneziu, vitaminele A, B si C. Uleiul volatil de mãrar conţine între 40-60% carvonã (un puternic antioxidant specific mãrarului, dafinului și chimenului), substanţã cu un puternic efect antioxidant.
Mǎrarul are proprietǎţi digestive, antispastice, antiinflamatorii şi diuretice și se pare cǎ are şi proprietǎţi afrodisiace. Sub formǎ de infuzie mǎrarul stimuleazǎ sistemul digestiv, seminţele amelioreazã durerile de cap, tusea, stimuleazǎ lactaţia, ajutǎ la eliminarea gazelor intestinale, la diminuarea crampelelor şi are acţiune de antiseptic intestinal.
Folosit în îngrijirea dentiţiei, aceastǎ plantǎ curǎţǎ în profunzime dinţii şi gingiile, reuşind sǎ opreascǎ proliferarea bacteriilor responsabile de infecţiile gingivale şi de formarea cariilor.
Un decoct de vin alb în care se adaugǎ frunze de mǎrar poate fi folosit pentru periajul zilnic al dinţilor. Pentru o respiraţie proaspǎtǎ puteţi folosi pentru gargarǎ un decoct din seminţe de mǎrar.
Mǎrarul poate lupta împotriva dispepsiei nervoase şi poate reduce febra, atunci când este administrat sub formǎ de infuzie.
Uleiul esenţial de marar, adǎugat în ceai combate gazele intestinale şi balonarea. Este eficace împotriva durerilor menstruale, a colicilor şi a problemelor hepatice.
Cercetãtorii de la Universitatea din Osaka afirmã cã o curã cu pulbere sau cu tincturã din seminţe de mãrar , timp de 20 de zile, favorizeazã creșterea fermitãţii sânilor, pe care-i remodeleazã, Frunzele de mãrar conţin mici cantitãţi de estrogen,estrogen care încetinește procesul de îmbãtrânire, face pielea frumoasã, și nu în ultimul rând estompeazã simptomele menopauzei.