O sa încep așa….
Mihaela este asistentă medicală în Galați, la Spitalul Boli Infecțioase. Ieri a postat pe facebook acest text:
“Vecinii din scara blocului, unde am locuit mai bine de 20 de ani, mi-au aruncat cu clor pe ușa apartamentului… Mi-au trimis poliția acasă… M-au dat afară din magazinul blocului, doar pentru că lucrez la Spitalul Boli Infecțioase.”
Șocant nu credeţi?
Femeia aceasta își pune viaţa în pericol în fiecare zi pentru noi, pentru semenii noștri, pentru cei mulţi aflaţi în suferinţã iar noi egoiști o alungãm și o tratãm ca pe o paria…
Cum de am ajuns așa?
Ce o sã facem cu toţi cei ca ea ?Cu medicii, asistentele sau cadrele medicale care au contact direct cu coviţii?
O sã-i urmãrim ca pe vremea Inchiziţiei? O sã-i ostracizãm? O sã-i blamãm?
Am ajuns dependenţi de smart-phoneuri, tablete, computer sau alte gadgeturi…
Vorbim ore întregi la telefon sau prin video…e interzis…altfel…
Și mã întreb cãtre ce abisuri ne mai îndreptãm?
“Compasiunea şi empatia nu se învaţă peste noapte; lecţiile vieţii nu sunt niciodată simple. Pe măsură ce ne înălţăm către nemurire, trebuie să intre în joc şi un alt factor: răbdarea.”
Brian L. Weiss