Ziua de 1 Mai este Ziua Internațională a Muncii, sărbătorită în mai multe țări de pe glob, inclusiv în România; în țara noastră este sărbătoare națională decretată prin lege, ba chiar mai mult, este o zi liberă.
Semnificația acestei date din calendar amintește de lupta muncitorilor americani, de pe tot cuprinsul Americii, dusă până la sacrificiul suprem, care au manifestat pentru reducerea normei orare zilnice de muncă la 8 ore. În data de 1 Mai 1886 au avut loc la Chicago, SUA, demonstrații masive ale muncitorilor, însoțite de ciocniri violente cu poliția, soldate cu morți și răniți de ambele tabere.
Rezultatul acestor confruntări sângeroase a fost că sindicaliștilor li s-a recunoscut prin lege, dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.
În anul 1889, Congresul al II-lea al Internaționalei Socialiste, reunit la Paris, a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor manifestațiilor muncitorești din Chicago.
Ziua de 1 Mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. În majoritatea țărilor occidentale ziua de 1 Mai este zi liberă.
În țările comuniste, ziua de 1 Mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să ducă tradiția unei mișcării muncitorești internaționale, apărută sub egida celei de-a doua Internaționale Socialiste.
Ziua de 1 Mai a fost transformată în Germania nazistă într-o sărbătoare națională propagandistică, promițându-se construirea unui socialism național, în centrul căruia se afla arianul, considerat un prototip al celor ce muncesc.
Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: Certurile și neînțelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unității și înălțării națiunii.
De cele mai multe ori, atât în conversațiile obișnuite cât și în mass media, termenii de socialism și comunism sunt folosiți, în mod absolut eronat, ca și când ar avea același înțeles. În realitate, ele sunt două doctrine diferite și se ridică un mare semn de întrebare de ce, chiar și intelectuali de marcă, le confundă (exceptând cazurile când o fac cu un scop).
Înțelegând deosebirea dintre socialism și comunism ne-ar putea ajuta să nu mai catalogăm anumite partide într-un anumit fel, în timp ce alte partide cresc purtând o mască doctrinară capitalistă, dar promovează frânturi din doctrina comunistă.
Socialismul este la bază o filozofie economică care se referă la contracararea și/sau prevenirea abuzurilor generate de sistemul economic capitalist, la prevenirea și rezolvarea inechităților sociale.
Ca să înțelegem mai bine socialismul trebuie să plecăm de la cauza apariției sale: capitalismul. Capitalismul a apărut pur și simplu, din cauza progresului tehnologic și a evoluțiilor sociale și politice.
Socialismul a apărut în contextul revoluției industriale, ca o reacție la felul în care patronii deveneau din ce în ce mai bogați prin exploatarea muncitorilor; socialismul a privit situația ca fiind nesustenabilă, afirmând că în urma presiunii sociale inevitabile ar urma să apară schimbări radicale.
Socialismul a apărut ca urmare a nevoilor umane de a prelua controlul asupra progresului social și de a rezolva inechitățile sociale. De aceea socialiștii se consideră a fi “progresivi” (progresiști).
A nu se face confuzie cu actualii progresiști, promotori ai marxismului cultural, adepți ai Corectitudinii Politice pe care au inventat-o, acest cancer social care are drept scop distrugerea valorilor culturale, morale, a modului de viață Occidental.
Un exemplu recent de confuzie între socialism și comunism ne este oferit de un reputat economist, profesor universitar, cu ocazia discuțiilor din mediul economic, despre cum să ieșim mai bine din această criză creată de coronavirus. El sugerează că trecerea firmelor private românești, care au luat împrumuturi garantate de stat, în proprietatea Statului Român, ar putea însemna o întoarcere la socialism, numind acest lucru o naționalizare parțială! Domnia-sa știe că, deși există un mare risc ca firmele private românești să fie preluate de firme mai puternice din străinătate, totuși acest risc ar fi mai acceptabil decât întoarcerea la socialism, la acea atmosferă totalitară care a existat în România lui Ceaușescu!
În contradicție, preşedintele Consiliului Naţional al IMM-urilor, afirmă că această conversie a împrumuturilor în acţiuni, care vor fi transferate statului, este o măsură bună, menită să prevină o posibilă preluare ostilă a companiilor româneşti de către companii din alte state cu o economie mai puternică şi care dispun de lichidităţi.
Este un model de bună practică, văzut de altfel şi în state ca Franţa şi Germania pentru a preveni preluarea ostilă a companiilor cheie din economie. Din cauza opririi activităţii, multe companii sunt decapitalizate şi pot fi cu uşurinţă preluate de alte companii care dispun de fonduri.
În concluzie, conversia împrumuturilor date de stat companiilor în acţiuni care se vor transfera ulterior statului este un lucru bun.
Cu toate acestea, l-aș întreba pe reputatul profesor, cum am putea noi Românii, să ne întoarcem la socialism, dacă noi nu am trăit niciodată în socialism? Nu cumva domnia sa confundă comunismul totalitar de tip ceaușist, dictatura personală a lui Nicolae Ceaușescu, cu socialismul?
Nu cumva semantica ne joacă o festă și ne împiedică să vedem realitatea?
Crede oare domnia-sa că simplul fapt țara noastră se numea până în anul 1989 Republica Socialistă România, însemna că economia ei era o economie de tip socialist?
Crede oare cineva că dacă partidul care a condus Germania nazistă se numea Partidul Național Socialist al Muncitorilor din Germania, atunci Germania lui Hitler a fost o țară socialistă, o țară a cărei economie era guvernată de principiile economice socialiste?
Majoritatea țărilor occidentale cu un nivel de trai foarte ridicat sunt țări socialiste, în care există o conlucrare benefică între proprietatea privată și proprietatea de stat, în care statul păstrează controlul asupra obiectivelor economice strategice și asigură cetățenilor acces gratuit la sănătate și educație.
Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Canada, Franța sunt țări socialiste, țări care au fost guvernate o lungă perioadă de timp de guverne socialiste, țări care oferă asistență medicală gratuită, educație și venituri din pensii pe viață. Toate aceste țări au sectoare capitaliste de mare succes, care coexistă cu cele mai mari taxe din lume, cu impozite progresive incredibil de ridicate, cu o redistribuire corectă a avuției naționale.
Totalitarismul nu are nimic de-a face cu socialismul!
Socialismul, spre deosebire de comunism, este ordinea socială care garantează proprietatea privată și libertatea schimburilor, socialismul spre deosebire de comunism este ordinea socială care garantează existența partidelor politice și implicit a democrației, socialismul spre deosebire de comunism garantează libertatea religiei.
Socialismul, spre deosebire de comunism, asigură posibilitatea indivizilor de a câștiga mai mult decât ceilalți, clasele sociale fiind foarte importante, în timp ce în comunism ele lipsesc cu desăvârșire.
Socialismul, spre deosebire de capitalism, promovează și garantează proprietatea de stat asupra obiectivelor economice și militare strategice, asupra resurselor naturale de importanță vitală, împiedicând situații incredibil de grave, de genul României de după 1989, țară în care aproape toate fabricile, toate obiectivele economice strategice, energia, telecomunicațiile, pădurile, terenurile agricole, au fost vândute străinilor de politicienii români! Când aprindem un bec le plătim străinilor, când dăm drumul la aragaz le plătim străinilor, când facem plinul la mașină le plătim străinilor, când cumpăram roșii, cartofi, ceapă, le plătim străinilor! Capitalism pur, capitalism sălbatic cu largul concurs al politicienilor români corupți și venali!
Diferența dintre socialism și comunism este ca diferența dintre Franța și Coreea de Nord!
Marius NICULESCU