Ciuboţica-cucului (Primula veris sin. Primula officinalis Hill) este o plantă cu flori erbacee perenă din familia Primulaceae.
Ca și denumiri populare existente sunt: aglica, aglis, anghelina, calce, cinci clopoţei, ciuboţica micã, ciubotele cucului, oglici, talpa gâștei, tata caprei, tata oii, tata vacii, urechiușa ursului.
Specia este autohtonă în cea mai mare din Europa temperată și Asia de vest și, deși absent din zonele cele mai nordice inclusiv o mare parte din nord-vestul Scoției, ea apare în regiunile nordice Sutherland și Orkney și în Scandinavia.
Această specie hibridizează frecvent cu alte Primulas cum ar fi Primula vulgaris pentru a forma Primula × polyantha care este confundată deseoricu ciuboțica cucului de munte (Primula elatior), o plantă mult mai rarã.
Primula veris este o plantă perenă sempervirescentă sau semi-veșnic verde ce crește până la înălțimea de 25 cm, cu o rozetă de frunze de 5-15 cm lungime și 2-6 cm lățime. Florile de un galben intens apar primăvara, în grupuri de 10-30 de flori împreună pe o singură tulpină. Fiecare floare are lățimea de 9-15 mm. Plante cu flori roșii și portocalii apar rar, dar pot fi răspândite local în zonele în care înfloresc hibrizi ai genului primula, permițând polenizarea încrucișată.
Ciuboțica-cucului este frecvent întâlnită pe multe terenuri deschise, inclusiv câmpuri deschise, pajiști, dune de coastă și creste stâncoase. Planta a suferit un declin din cauza schimbării practicilor agricole de-a lungul anilor 1970 și 1980 în Marea Britanie. Ea poate fi, prin urmare, rară la nivel local, deși unde a fost găsită ea este abundentă. În plus, semințele sunt acum incluse adesea în amestecuri de semințe de flori sălbatice utilizate pentru marginile vegetale ale spațiului destinat autostrăzilor.
Cultivarea acestei plante a câștigat Award of Garden Merit al Royal Horticultural Society.
În terapeutică se folosesc rizomul cu rădăcină (Radix primulae) și florile (Flores Primulae). Rădăcina se recoltează fie primăvara devreme, fie toamna târziu, iar florile în timpul înfloririi, îndepărtându-se pedunculii florali.
În tradiţia popularã ceaiul din flori se administra pentru ameliorarea durerilor de cap, decoctul era utilizat pentru ameliorarea anumitor afecţiuni oftalmologice.
Floarea de ciuboţica cucului și florile de soc se utilizau sub formã de ceai pentru ameliorarea afecţiunilor astmatice.
Din punct de vedere al compozitiei chimice radacina și florile conţin saponozide triterpenice 5-10%, (acid primulic, primulozida), heterozide ca: primverina (primverozida) și primulavrozida, ulei volatil 0,10- 0,25, amidon, enzime. Acidul primulic prin hidrolizã dã un aglicon de naturã terpenicã, numit primulageninã A,primulaverozida și primverozidã, derivaţi ai acidului salicilic, care imprimã mirosul specific, vitamina C și flavonozide.
Ciuboţica-cucului fluidifică secrețiile bronhice, are acţiune emolientã, expectorantã, antispasticã,este sedativã, sudorificã, decongestionantã, cicatrizantã, hemostaticã, reglează și curăță sistemul venos.
Are un rol dilatator pentru vene. Ajută la eliminarea calculilor renali sau biliari și amelioreazã afecţiunile ușoare ale sitemului nervos.
Ciuboţica-cucului amelioreazã de asemenea și unele afecțiuni renale, aftele, amețeala, ascita, cefaleea, tulburările gastrointestinale,ulcerațiile,varicele (reglează și curăță circulația venoasă).
