Cânepa codrului(Eupatoria cannabium, Fam. Asteraceae) cu denumirea popularã cânepoaie, cânepa de apă, cânepa vrăghiei, dumbrovnic, sburătoare, smeoaie conţine substanţe amare (eupatorina, eupatoriupicrina), alvalo-rezine, tanoizi, un saponozid, steviozidinã (substanţă de 300 de ori mai dulce ca zahărul), ulei volatil şi empirină, săruri minerale.
Cânepa codrului este originarã din Europa, Africa de Nord și Asia.
Cânepa codrului este o plantă ierboasă, perenă, erectă, de 70 -180 cm înălţime.
Rădăcina este cilindrică, uşor tuberizată. Tulpina are numeroase ramificaţii, mai ales în partea superioară.
Frunzele sunt opuse, compuse, digitate, cu 3-5 foliole alungite, inegal dinţate pe margini.
Foliolele speciei se aseamănă oarecum cu cele ale cânepii, de unde îi derivă atât prima parte a denumirii populare, cât şi denumirea ştiinţifică a genului (cannabinum).
Florile sunt roşii sau roze, mai rar albe, fiind adunate în inflorescenţe compuse (corimb cu calatidii). Într-un calatidiu se află câte 4-6 flori tubuloase.
Fructul la cânepa codrului este o achenă cu 5 muchii, cu papus dezvoltat.
În fitoterapie sunt utilizate partea aerianã a plantei, mai rar rãdãcina.
Acţiunea farmacologică este de diuretic, antifebril, laxativ, emolient, cicatrizant, antibiotic, aperitiv-tonic, antihelmitic.
Se poate folosi la ameliorarea afecţiunilor dermatologice,hepatice(limitat).
În cantităţi mari această plantă produce intoxicare, care se manifestă prin diaree, tremurături, vomă și se va evita să se folosească intern.
Extractele de cânepa-codrului prezintă toxicitate față de celulele cancerigene (cancer de colon).
Eupatorium cannabinum L. a fost mult timp folositã în medicina tradițională, cu toate acestea nu sunt disponibile multe informații științifice cu privire la efectele extractelor complete.
Cânepa codrului prezintă efecte hepatoprotective și coleretice.
Din partea aeriană a plantei culese în timpul înfloritului, după uscare, se prepară o infuzie dintr-o lingură de plantă la 500 ml de apă,ceaiul rezultat se bea porţionat, pe parcursul unei zile.
Tratamentele interne cu această plantă nu trebuie să depăşească 14 zile consecutive, putându-se relua după o pauză de o lună.
Pentru aplicaţiile externe se foloseşte planta proaspătă, zdrobită sau tinctura pregătită din părţile aeriene verzi. Tinctura se obţine prin macerarea a 50 -70 g plantă proaspătă în 500 ml alcool.
