Aglica(Filipendula hexapetala, Filipendula vulgaris, Fam. Rosaceae) are denumirea populară de teişor.
În tradiţia populară în podişul Târnavelor, din rădăcinile uscate, pisate, cernute şi amestecate cu untură se realiza o alifie pentru eczeme, se folosea în afecţiunile căilor respiratorii.
Florile se întrebuinţau la prepararea apei de obraz şi pentru creşterea părului.
În Munţii Apuseni, din tulpinile uscate se făcea un ceai contra diareei.
Rădăcinile se plămădeau în vinars, din care se lua câte un păhărel, dimineaţa.
În satele din jurul Careilor, fiertura plantei se lua contra constipaţiei şi a durerilor de stomac.
Ceaiul din florile plantei se folosește pentru ameliorarea afecţiunilor respiratorii.
Filipendula vulgaris conţine amidon şi tanin.
Se foloseşte rădăcina de aglică, 2 linguriţe de rădăcină mărunţită se introduce în 250 ml apă. Se va fierbe apoi timp de 5 minute, după care se strecoară. Se pot consuma până la 3 ceaiuri pe zi.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: astm, diaree, dizenterie, hemoragii, hemoroizi, răni.
