Ţelina (Apium graveolens), este o plantă din familia Apiaceae. Poate atinge o înălțime de până la 1 m. Frunzele sale sunt mari, penat-lobate. Florile sunt mici, de obicei având culoarea albă. Fructul său este achenă. Poate rezista până la temperaturi aproape de 0 grade Celsius. Perioada de înflorire este la începutul toamnei.
Țelina este folosită în întregime ca legumă, fiind consumată atât rădăcina cât și tulpina.
În țările cu climă temperată, țelina este crescută și pentru semințe, din care se poate extrage un ulei volatil folosit în industria parfumului și farmaceutică. Semințele se pot folosi și pentru aromă sau combinate cu sare, devenind sare de țelină. Este folosită drept condiment în cocktail-uri (de exemplu contribuția la cocktail-ul Bloody Mary).
Rădăcina de țelină este indicata fi inclusă în alimentația copiilor, adolescenților, este ideală pentru toți cei care suferă de tulburări de creștere și de maturizare.
Extractul din semințe se folosește mai ales în tratamentul afecțiunilor inflamatorii. Întreaga plantă este folosită pentru stimulare și pentru valoarea sa nutritivă; poate fi lichefiată, zeama fiind folosită în inflamațiile aparatului urinar, pentru artitele reumatice, pentru epuizarea nervoasă.
Semințele, recoltate după ce planta înflorește, sunt baza pentru un extract homeopatic folosit ca diuretic,sunt folosite și ca stimulent digestiv ușor. Rădăcina și fructele sunt folosite etnomedical pentru a ameliora anxietatea ușoară și agitația, pentru lipsa de apetit, oboseală, tuse.
Strămoaşa ţelinei este o plantă sălbatică, care a cres¬cut cu milenii în urmă în zona Mediteranei şi a Mării Negre, unde prefera pământurile umede şi să¬rate, bine expuse la soare. Apoi a început să fie îmblân¬zită de oameni, care au luat-o în grădinile lor şi au îngrijit-o. Ţelina de la o generaţie la alta a dezvoltat o rădă¬cina mai mare şi mai cărnoasă, frunzele sale au devenit mai fragede, iar seminţele mai bogate în uleiuri aromate
În antichitate, ţelina era atât de populară în Grecia şi în Imperiul Ro¬man, încât a fost consemnată în scrie¬rile filosofilor, în versurile poeţilor şi în tratatele medicilor, care o conside¬rau o plantã deosebit de preţioasã, recomandatã în afecţiuni cardiovasculare,reuma¬tismale, gută şi astenie sexuală.
Hipocrate, părintele medicinei, o numea “selinom” şi o socotea un remediu foarte eficient pentru liniştirea sistemului nervos. Homer o menţionează în “Iliada” şi “Odiseea” drept o iarbă sacră, cu calităţi terapeu¬tice excepţionale.
Romanii preparau o băutură alcoolică din ră¬dăcina şi seminţele de ţe¬lină, pentru a-şi mări ca¬pacitatea de efort şi ferti¬litatea. Medicii romani le prescriau şi copiilor şi ado-lescenţilor rădăcină de ţelină, pentru a creşte mai repede, pentru a fi feriţi de boli şi de tulburările ado¬lescenţei. Tot la romani exista credinţa că o cunună din frunze de ţelină pusă pe cap fereşte mintea de aburii vinului în exces. Se spunea chiar despre poetul latin Horaţiu că purta mereu, atunci când participa la ospeţe, o cunună de frunze de ţelină.
Multe din credinţele şi obiceiurile folosirii ţelinei, consemnate în antichitate, se găsesc şi în tradiţia şi me¬dicina populară de la noi. În lumea satului românesc, ţelina era primul remediu în caz de convalescenţă sau infertilitate.
Cali¬tăţile afrodiziace ale acestei plante au devenit un ade¬vărat mit în tradiţia populară românească, ajungând până în zilele noastre.
Se folosesc rizomii şi rădăcinile (Rhizoma cum Radicibus Afiii) precum şi părţile aeriene (Herba Afiii), care conţin ulei volatil bogat în apiol, bergapten, acizi organici.Frunzele de ţelinã sunt bogate vitamina A, iar tulpinile sunt o sursã bogatã de vitamina B1, B2, B6 și C, aminoacizi esenţiali la care se adaugã potasiu, acid folic, calciu, magneziu, fier, fosfor, sodiu. .
Sodiul organic conţinut de ţelinã este recomandat pentru consum, fiind esenţial pentru organism. Chiar și persoanele sensibile la sare pot consuma fãrã grijã sodiul din ţelinã, spre deosebire de sarea de masã, care îi afecteazã pe cei care suferã de hipertensiune arterialã.
Desi, cele mai multe dintre alimente își pierd nutrienţii în timpul gãtitului, majoritatea compușilor din ţelinã rezistã la temperaturile înalte.
Combinaţia dintre ţelinã (Apium graveolens), biomasã spirulinã (Spirulina platensis), ulei volatil de levãnţicã (Lavandula angustifolia aetheroleum),ulei volatil de fenicul (Foeniculum vulgare aetheroleum) și pulberea din fructe de Dovleac (Cucurbita pepo) are acţiune energizantã, de stimulare a echilibrului fizic și psihic, de tonifiere a organismului prin echilibrare alimentarã, contribuie la stimularea activitãţii sexuale
