“Şi dacă se întâmplă pe tine să te văz,
Desigur că la noapte un tei am să visez.
Şi dacă se întâmplă să întâlnesc un tei,
Desigur toată noaptea visez la ochii tăi.”
Mihai Eminescu
Teiul, sau Tilia, este un gen care cuprinde aproximativ 30 de specii de arbori, din zonele temperate ale emisferei nordice,în Asia, Europa și Estul Americii de Nord.
Teii sunt copaci foioși, ajungând până la 40 metri înălțime, cu frunze cu o anvergură de 6–20 cm, străbătute de nervuri.
Teiul prezintă flori hermafrodite. Polenizarea se face prin insecte.Frunzele sunt lung-pețiolate, rotunde, ascuțite la vârf, iar pe fața inferioară se observă nervuri proeminente.
Teiul produce flori, în număr de 2–10 pe ram, de culoare alb-gălbuie, plăcut mirositoare, așezate pe un peduncul comun, concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui, cu o bractee lungă în formă de limbă, de culoare verde-gălbuie. Fiecare floare este formată din 5 sepale care cad în momentul înfloririi, 5 petale, numeroase stamine și un ovar globulos.Fructul este o nucă de formă sferică sau ovală de dimensiuni mici.
În Europa, au fost documentați tei multi-seculari și milenari. Specia Tilia cordata, se aflã în Westonbirt Arboretum, Gloucestershire şi are o vârstă de 2.000 de ani,în curtea Castelului Imperial de la Nurenberg există un tei despre care se spune că a fost plantat de împărăteasa Cunigunde, soția lui Henric al II-lea al Germaniei, plasând vârsta arborelui, la momentul descrierii (1900), la 900 de ani,teiul din Neuenstadt am Kocher, în provincia Baden-Württemberg din Germania, care a fost evaluat la 1.000 de ani,teiul din Naters, Elveția, menționat într-un document medieval din 1357, fiind descris uriaș,teiul din Najevnik (Najevska lipa), este un Tilia cordata de circa 700 de ani, considerat cel mai gros arbore din Slovenia,teiul lui Eminescu un exemplar semimilenar de Tilia tomentosa, situat în Parcul Copou din Iași.
În România, cele mai rãspândite specii sunt Tilia platyphyllos (teiul cu frunza mare), Tilia cordata (teiul pucios sau teiul cu frunzã micã) şi Tilia tomentosa (teiul argintiu).
Florile, frunzele, scoarța de tei sunt utilizate în scopuri medicinale. Ingredientele active ale acestora includ flavonoizi (cu rol antioxidant) și uleiuri esenţiale, taninuri, cu rol astringent.
Randamentul de uscare este de 3-3,5 kg flori proaspete pentru 1 kg flori uscate.
Ceaiul de tei (preparat prin infuzia florilor) are un gust plăcut, datorat aromelor uleiului esenţial din flori. Având o acțiune calmantă asupra sistemului nervos central, ceaiul din flori de tei este folosit în scopuri terapeutice.
Florile de tei mai sunt utilizate şi pentru ameliorarea virozelor respiratorii, tensiunii arteriale ridicate migrenelor, dar și ca diuretic, antispasmodic și sedativ.
Florile de tei sunt bogate în antioxidanţi, care ajutã organismul sã lupte împotriva radicalilor liberi, responsabili de stresul oxidativ cellular. De asemena, teiul conţine şi uleiuri esenţiale, precum eugenol, limonene si citral.
Scoarța este utilizatã pentru ameliorarea afecțiunilor hepatice ale ficatului, a celulitei (inflamarea pielii și a țesutului adipos).
Băile de relaxare și aromaterapie pot include esență de tei sau flori scufundate in apă.
Extractul glicerinohidroalcoolic din muguri proaspeţi de Tei argintiu (Tilia tomentosa) are o valoare biologică complexă, dinamică şi unitară care asigură necesarul de substanţe biologic active în completarea dietei pentru susţinerea funcţionării normale a sistemului nervos central şi a celui neurovegetativ, contribuie la ameliorarea stărilor de nervozitate, nelinişte şi stres, hiperemotivitate,somn agitat, îmbunătăţeşte calitatea somnului la adulţi şi copii.