Susanul(Sesamum indicum, Fam. Pedaliaceae)
De ce azi despre susan?
Despre susan pentru ca la ultimul curs una din studentele mele a scris un referat despre uleiul de susan, și când am întrebat-o de unde a luat informaţia mi-a spus:
“ Doamna Profesor din pacate nu de pe blogul dvs. pentru ca nu aţi scris nimic despre susan.”
Așa cã iatã…
Seminţele de susan au fost unul dintre primele condimente folosite de oameni. Cele mai vechi dovezi ale utilizării lor provin din legendele asiriene, care descriu obiceiul zeilor de a bea vin aromat cu seminţe de susan înainte de crearea pământului.
Susanul se cultiva în văile Tigrului şi Eufratului încă din anul 1600 î.Hr.
Scrierile lui Herodot şi Teofrast menţionează această planta,este semnalată cultura ei în Siria şi Mesopotamia.
Egiptenii în Antichitate foloseau seminţele de susan pentru ameliorarea astmului iar în China seminţele de susan se folosesc de peste 2000 de ani, ca medicament sub formă de pastă împotriva arsurilor şi înţepăturilor de insecte.
Seminţele de susan au potenţial afrodiziac datorită conţinutului de vitamină E şi fier.
Susanul este o plantă erbacee, anuală, de origine tropicală, cu rădăcina pivotantă, puţin dezvoltată, ramificaţie redusă,tulpina dreaptă, înaltă de 50-150 cm, ramificată, frunze opuse în partea superioară a tulpinii, alterne şi lanceolate la partea superioară, flori albe, galbene, violete,fruct capsulă, cu 60-70 seminţe aşezate pe 4-8 coloane,seminţe mici turtite, ovale, de culoare variabilă (albă, gălbuie, cenuşie sau neagră).
Susanul se cultivă în special în Asia iar în România se cultivă în judeţele Constanţa, Ialomiţa, Teleorman, Giurgiu, Timiş şi în Ilfov.
Seminţele de susan conţin substanţe grase 48-65%, substanţe proteice 24%, substanţe extractive neazotate 14-18%, vitaminele B, D, E, F. Uleiul din seminţe de susan este format din gliceridesteri ai acizilor oleic, linoleic, palmitic, stearic, arhinic, linoceric, fitostearine, alcooli superiori, compuşi nesaponificabili, sezamol şi sezamolin, iar turtele rămase după extragerea uleiului conţin substanţe proteice, grăsimi, săruri minerale.
Seminţele de susan au un efect de relaxare asupra sistemului nervos, sunt tonice digestive şi datorită vitaminei K pe care o conţin joacă un rol important în coagularea sângelui,sunt o sursă de calciu, proteine şi magneziu, bogate în vitaminele B( niacină şi acid folic), dau necesarul de zinc pentru organism fiind utile pentru dispariţia stresului.
Uleiul din seminţe de susan este folosit pentru masajele terapeutice pentru efectul de calmare a durerilor diferite, în nevralgii diverse.
Uleiul din seminţe de susan se aplică pe piele ca atare, nediluat sau se poate adãugă în proporţie de 20-90% ca ingredient în preparate cosmetice.
Susanul se utilizeazã pentru ameliorarea afecţiunilor digestive, reumatice, nervoase, dermatologice,pentru întărirea imunităţii, pentru completarea lipsei de vitamine şi minerale din organism.
Seminţele de susan sunt un ingredient esenţial al bucătăriei asiatice, uleiul de susan fiind foarte bun pentru salate şi bucătăria wok.
Eu personal nu prea gãtesc pentru cã nu am timpul necesar dar când o fac aleg reţete simple.
Iatã una dintre ele…
Reteta de creveţi cu susan și sos de soia
250 grame creveţi decorticaţi
2 linguri sos de soia
1 lingurã ulei de susan
1 lingurã ulei de arahide
2 linguriţe suc de lãmâie
2 cãţei de usturoi (marunţiţi)
1 lingurã seminţe de susan
Într-un recipient de dimensiune medie se amestecã sosul de soia, uleiul de susan, sucul de lamaie și usturoiul. Se adaugã creveţii în sosul rezultat, se amestecã din nou. Se lasã crevetii la fezandat timp de 30 de minute în recipientul acoperit, la frigider.
Se încãlzește uleiul de arahide într-o tigaie wok, se adaugã creveţii cu sosul în care a stat la fezandat și se prãjesc pânã când creveţii devin roz (în jur de 3 minute). Se servesc cu orez alb și se orneazã cu seminţe de susan și ceapã verde.
“Forma de viaţă cea mai încăpăţânată şi care nu poate fi manipulată decât foarte greu este planta prinsă în tabieturile ei. Ea şi-a păstrat individualitatea de-a lungul întregii ere. Nu credeţi că este absolut normal că, după atâta timp de repetare a unor obiceiuri, planta să dobândească o voinţă de o tenacitate fără egal?”Luther Burbank