Șofrănelul (Carthamus tinctorius) este o plantă erbacee anuală din familia Asteraceae.
Șofrănelul era cultivat în trecut pentru semințe si flori,care erau folosite pentru a da culoare și gust mîncării, în vopsele și în medicină.
În ultimii 50 de ani, planta a fost cultivată în special pentru uleiul vegetal extras din semințe.
Florile de șofrănel sunt uneori folosite ca un înlocuitor al șofranului.
Rădăcina acestei plante este de tip pivotant, care poate ajunge și la o adâncime de doi metri. Tulpina este erectă și dezvoltă pe ea frunze cu margini spinoase.
Fructul este o achenă oval-alungită, cu marginile puțin muchiate, de culoare albă, asemănătoare cu cele de floarea-soarelui la scară redusă. Maturitatea seminței este atinsă după circa 29 de zile de la înflorire.
Cultura de șofrănel se realizează cât mai timpuriu în primăvară. Semănatul se face cu mașina obișnuită de cereale.
Se cultivă pentru fructele sale bogate în ulei: 30 – 35 %.
Este un ulei semisicativ cu indicele de iod de 115-155, utilizat în: alimentaţia oamenilor; alimentaţia dietetică (reduce cantitatea de colesterol din sânge); amestecuri cu alte uleiuri (bumbac, soia, arahide), cărora le măreşte gradul de stabilitate şi calitate.
Stabilitatea şi gradul de conservabilitate este dat de conţinutul uleiului în acid linoleic (75 % din totalul acizilor graşi). Pe lângă alimentaţie, uleiul de şofrănel se mai utilizează în: industria margarinei; industria lacurilor şi vopselelor (uleiul nerafinat).
Turtele conţin 18 % proteină, cu un gust amar şi nu se folosesc în hrana animalelor,fructele (achenele) au proprietăţi purgative fiind utilizate în medicină,florile – conţin substanţe cu însuşiri antitusive, intrând în compoziţia unor ceaiuri,petalele – conţin cca. 20 % pigmenţi galbeni şi 0,5 % pigmenţi roşii care pot fi utilizaţi pentru obţinerea unor coloranţi naturali cu utilizare în: industria alimentară; industria textilă;industria farmaceutică; industria cosmetică.
Aceşti pigmenţi prezintă o importanţă deosebită pentru faptul că în produsele colorate nu lasă rezidii toxice.
Pigmenţii se sintetizează în rădăcina de unde în cursul vegetaţiei migrează prin ţesuturile conducătoare în petale.
Din punct de vedere agricol, şofrănelul prezintă o importanţă deosebită pentru că se poate cultiva pe solurile mai puţin fertile unde floarea soarelui dă rezultate slabe.
Şofrănelul, ca plantă oleaginoasă a fost cunoscut din antichitate.
Se găseşte în cultură în S.U.A., Mexic, Israel, Maroc, Spania, Italia, Franţa, Tunisia, Pakistan, Australia, India.
În România, în anul 2003, au fost cultivate cca. 5000 ha de şofrănel.În ţara noastră, şofrănelul este superior ca producţie florii soarelui în zone cu soluri mai puţin fertile şi cu deficit de umiditate: Podişul Dobrogei, Podişul Central moldovenesc, centrul Transilvaniei şi dealurile subcarpatice din sudul ţării.
Şofrănelul asigură rezultate foarte bune şi în zonele cu terenuri fertile şi umiditate suficientă. Este o plantă oleaginoasă cu reale perspective de extindere în cultură.
Șofrãnelul este cultivat în principal pentru uleiul comestibil obţinut din seminţe. Acest ulei conţine un procent ridicat de acizi grași nesaturaţi faţã de alte uleiuri vegetale. Uleiul este de culoare alb-gãlbuie, este clar, și este utlizat ca atare, pentru prepararea salatelor sau pentru gãtit. Indicele de iod al acestui ulei se situeazã între 140 și 150.
Seminţele pot fi consumate ca atare, sau pot fi adãugate unor aluaturi în patiserie.
Numele de șofrãnel deriva din faptul cã el a fost cultivat ca o alternativã mai ieftina a șofranului,în englezã se mai numește sugestiv și false saffron sau bastard saffron.
Din seminţe se obţine o fãinã cu ridicat conţinut proteic, utilizatã în scop furajer, dar poate fi inclusã și în anumite reţete de panificaţie pentru hrana uman .
În 1997 se menţioneazã șofrãnelul pentru culturã în scopuri ornamentale.
În Statele Unite se fac încã studii pentru gãsirea unor genotipuri valoroase din punct de vedere al aspectului floral. Pe teritoriul Canadei, Ernest Small în lucrarea New crops for canadian agriculture, considerã ca introducerea pe scarã largã a șofrãnelului în culturã poate avea un impact major asupra industriei alimentare în special privind uleiurile comsetibile și fãina furajerã.
Florile sunt considerate ca având proprietãţi laxative, sedative, și se utilizeazã pentru ameliorarea scarlatinei. Uleiul este folosit pentru ameliorarea durerilor reumatismale.Medicina chinezeascã recomandã seminţele în ameliorarea dismenoreei la femei, acestea având un efect astringent la nivel uterin.
În afara conţinutului de acizi grași de 32-40%, seminţele contin si un procent proteic de 11-17% și 4-7% apã.
Din analiza chimicã a 100 g seminţe s-au obţinut ca și rezultate 
482 calorii, 4,8 g apã, 12,6 g proteine, 27,8 g lipide, 50,5 g glucide, 25,1 g fibrã, 4.3 g cenușã, 126 mg Ca, 310 mg P, 9,7 mg Fe,0,59 mg tiaminã, 0,14 mg riboflavinã, 0,5 mg niacinã.
Conţinutul uleiului de șofranel este:1,5% acid miristic, 3% acid palmitic, 1% acid stearic, 33% acid oleic, 61% acid linoleic.Seminţele decorticate conţin:8,7% apã, 10% lipide, 45,4% proteinã, 20,1 glucide, 8,3% fibrã, 7,5% minerale
