Socul(Sambucus nigra, Fam. Caprifoliaceae)are şi alte denumiri populare: coramnic, holer, hoz, iboz,scorpat, soace, soc negru, sog, usclu.
Denumirea socului este de Seba în limba dacă.
În tradiţia populară din ramurile socului se construiau ţevi pentru războiul de ţesut iar copii fǎceau fluiere.
Din florile de soc se prepară un suc răcoritor. Sambucus nigra este o plantă cunoscută încă din Antichitate întâlnită şi în scrierile lui Plinius cel Bătrân şi Columella.
Daco-geţii îi spuneau seoax, soac, din care derivă numele de soc.
Socul negru era cunoscut de către medicii din antichitate (Hipocrate și Galen). Acesta din urmă l-a recomandat pentru tratarea răcelilor și în caz de iritații ale membranei mucoase nazale. Nenumărate mituri și legende se leagă de soc: este simbolul vrăjitoarelor, bagheta magică a acestora se pregătește din acest arbore. O altă legendă spune că arborele de soc este locuit de zâne, și în momentul tăierii acestuia trebuie să cântăm, ca zânele să poată evada din timp. De altfel, socul nu se taie, deoarece protejează casa de duhurile rele, iar în leagănul obținut din lemn de soc copilul moare. Conform legendelor germanice flauturile magice sunt pregătite din lemn de soc.
Această plantă medicinală şi aromatice este cea mai des utilizată, pe lângă mușețel, în medicina populară maghiară. Femeile de etnie romă au folosit toate părțile plantei în scop medicinal: florile, fructele, frunzele, scoarța și rădăcina.
Fructele de soc se utilizau la vopsit pentru a obţine culoarea de cafeniu mohorât,vânăt şi negru, iar frunzele şi scoarţa se utilizau la vopsit în galben.
Ceaiul din flori de soc se administra pentru ameliorarea afecţiunilor aparatului respirator, digestiv. Florile încǎlzite în lapte dulce se puneau la gâlci sau la diferite umflături sau se mai punea floare pisată amestecată cu făină de grâu sau tărâţe şi se aplica caldă la diferite umflături.
Scoarţa rasă de pe copac se punea în rachiu şi se consuma pentru detoxifiere,se folosea pentru ameliorarea afecţiunii numitǎ brâncǎ,sau pentru ameliorarea afecţiunilor splinei.
Socul este un arbust comun cu flori albe, dispuse în corimbe ramificate, cu fructe în formă de boabe negre,este originar din Europa şi America de Nord,creşte pe marginea pădurilor, prin tufişuri, pe lângă garduri, este o specie mezotermă, nitrofilă, acid neutrofilă. Rezistă la secetă şi ger, fum şi gaze,vegetează pe soluri revene, reavăn-jilav şi jilav-umede, fertile,profunde afânate, bogate în humus şi substanţe minerale,îmbogăţite azoto-nitrofil. Are tulpina înaltă de 4-5 m neregulat ramificată, cu ramificaţii de la bază, lungi şi
drepte, scoarţa cenuşie cu ritodom crăpat,lemnul este gălbui uniform,coroana este globuloasă, deasă,muguri opuşi mari, frunze impari-penat compuse cu 5-7 foliole eliptice sau ovat eliptice acute,flori albe dispuse umbeliform,
hermafrodite, puternic mirositoare, fructele sunt bace negre, sau roşii pline cu un suc violaceu, lucioase, sferice, gust dulceag acrişor, cu 3-5 sâmburi.
Sambucus nigra înfloreşte în lunile mai-iulie.
În terapeutică se folosesc florile, fructele,rădăcina şi coaja.
Florile se culeg cu mâna, pe timp frumos, după ce s-a ridicat roua,se usucă la soare cu floarea în sus,într-un singur strat, pe rame acoperite cu hârtie. Pe vreme nefavorabilă se usucă în poduri acoperite cu tablă bine ventilate,la 35-40 grade Celsius.
În septembrie-octombrie se culeg fructele cu toată inflorescenţa,se usucă la soare sau în poduri aerisite cu cu codiţa în jos într-un singur strat.
Scoarţa – se recoltează primăvara, până la pornirea în vegetaţie sau toamna, după terminarea vegetaţiei. Se folosesc ramurile de 2-3 ani.
Frunzele – se recoltează şi se folosesc imediat, în stare verde.
Florile (Flores Sambuci) conţin ulei volatil (0,03%), etil, izobutil şi izoamil-amine, glicozizii ai acizilor cafeic şi ferulic, muci-lagii, rutozide, tanin,sambunigrozida (sambunigrina) care este o heterozidă cianogenetică, o substanţă alcaloidă sambucina, sambucosidă (pigment), zahăr, mucilagii, flavonozide, amine, etilamină, izo-butilamină.
Fructele conţin sambunigrină, sambucosidă (pigment), acid malic, acid tanic, aldehide glicolice, aminoacizi, zaharuri, vitamina C şi vitamine din complexul B. Acestea sunt comestibile, dar nu în cantităţi mari (mai ales de către copii), pentru a preveni fenomenele toxice.
Frunzele conţin zaharuri 9,1% proteine, potasiu 300 mg%, vitaminele C (65-120 mg%), A (300 micrograme%)B, şi altele.
Scoarţa are în compoziţie zaharuri, tanin, colină, rezină,acid valerianic, are proprietăţi laxative şi diuretice, fiind folosită şi ca antihelmitic,ajută la calmarea nevralgiilor atât florile cât şi scoarţa.
Acţiune farmacologică este de sudorific puternic, galactogog,laxativ uşor, diaforetic, diuretic, antiinflamator,emolientă, antireumatic, antiseptic.
Florile,fructele şi scoarţa au utilizări terapeutice în medicina umană şi veterinară cultă şi mai ales tradiţională, care foloseşte mai multe produse ale plantei. Florile au proprietăţi sudorifice, diuretice, laxative, galactogoge, antinevralgice şi antiseptic,imprimă un efect purificator prin mărirea activităţii de secreţie a glandelor sudoripare,acţionează asupra epiteliului renal, mărind cantitatea de urină eliminată în timp, favorizează evacuarea conţinutului intestinal,distruge microorganismele patogene,ameliorează durerile cauzate de nevralgii.
Fructele au acţiune laxativă, vitaminizantă, mineralizantă,antinevralgică, antiseptică, laxative, diuretică,galactogogă, sudorifice, emoliente şi antiinlamatoare,frunzele au acţiune antiinlamatoare, cicatrizantă,scoarţa are proprietăţi diuretice şi purgative.
Preparatele din fructe de soc ajută la eliminarea toxinelor din organism, fiind eficiente în curele de dezintoxicare şi de slăbire, ajută la ameliorarea unor afecţiuni ca: edeme, litiază urinară, cistită, gută,reumatism, constipaţie şi urticarie.
Rădăcina are proprietăţi laxative şi diuretice,intră în compoziţia ceaiurilor: antireumatic, depurativ şi sudorific.
Socul se foloseşte la ameliorarea afecţiunilor dermatologice, respiratorii, renale şi vezicale, ale căilor urinare, digestive, reumatismale,ale sistemului nervos.
Tinctura de flori de soc conţine flori de Soc (Sambuci flos) şi alcool etilic 70% v/v pentru 100 g soluţie.
Tinctura de flori de soc asigură un aport bogat de nutrienţi şi substanţe bioactive în suplimentarea dietei pentru menţinerea sănătăţii căilor respiratorii în perioadele reci ale anului, susține buna funcționare a sistemului imunitar, crește capacitatea de apărare a organismului; ajută la eliminarea secreţiilor bronşice, uşurează respiraţia; favorizează eliminarea toxinelor şi substanţelor dăunătoare organismului atât prin urină, cât şi prin transpiraţie, măreşte activitatea secretorie a glandelor sudorifice; are influenţă pozitivă în eliminarea apei în exces din organism;- prin reducerea apetitului alimentar (pe termen lung) ajută la menţinerea normală a greutăţiicorporale, cu efecte benefice în curele de slabire; asigură starea generală de bine.
Tinctura de fructe de soc conţine fructe de Soc (Sambuci fructus) şi alcool etilic 96% v/v pentru 100 g soluţie, asigură aportul necesar de fitonutrienţi și substanțe bioactive pentru suplimentarea dietei în curele de detoxifiere și inhibare a apetitului alimentar; are acțiune benefică în curele de slăbire, contribuie la normalizarea greutăți corporale;favorizează eliminarea excesului de lichide din organism; ca drenor renal, îmbunătățește eliminarea prin urină a substanțelor toxice; eficace în unele tulburări funcționale la nivelul căilor respiratorii din perioadele reci ale anului sau cauzate de diferiți contaminanți, stimulează sistemul imunitar.
Ceaiul de soc(doze x 1,0 g) conţine pulbere din florile de Soc (Sambucus nigra), este benefic la nivelul căilor respiratorii în perioadele reci ale anului prin eliminarea secreţiilor bronşice în exces şi stimularea locală a capacităţii naturale de apărare a organismului împotriva unor contaminanţi, uşurează respiraţia;favorizează transpiraţia abundentă în stările febrile;ajută la buna funcţionare a rinichilor, creşte secreţia şi excreţia de urină contribuind la eliminarea surplusului de apă din ţesuturi;ajută la menţinerea greutăţii corporale în limite normale; creşte rezistenţa organismului şi asigură starea generală de bine.
Ceaiul din flori de Soc se prepară prin infuzare a 2 plicuri x 1,0 g în 250 ml apă fierbinte, timp de 10-15 minute.
Infuzia se consumă neîndulcită, călduţă, câte o cană de 2-3 ori pe zi între mese sau ori de câte ori este nevoie.
În curele de slăbire pentru normalizarea greutăţii corporale se consumă câte o cană de ceai seara înainte de culcare o perioadă îndelungată de timp.
