Schinelul(Cnicus benedictus, Fam. Compositae) are ca denumirea popularã buruiana de spini, iarbă amară, scai amar, şofran sălbatic, este cunoscut şi utilizat empiric în terapeutică de mai multe secole.
Denumirea de Cnicus derivă de la grecescul Knekos=şofran galben, plantă care se folosea ca și cheag la fabricarea brânzei şi o denumea cnocos iar benedictus înseamnã binecuvântat, făcând aluzie la proprietăţile sale terapeutice.
Cnicus benedictus este o plantă anuală, erbacee, înaltă de 30-60 cm, erectă, cu rădăcina fusiformă, lungă de 8-12 cm.
Tulpina are diametrul de până la 1 cm, este simplă sau ramificată, de culoare verzuie sau roşie brună, cu peri lânoşi.
Frunzele sunt alterne, alungit lanceolate, lungi de 5-30 cm şi late de 1,5-7 cm, pe margini spinos dinţate, cu peri lânoşi şi nervuri foarte proeminente. Frunzele inferioare au peţiol trunchiat, cele superioare sunt sesile, semiamplexicaule, penat lobate sau fidate.
Florile sunt grupate într-un antodiu terminal, ovoid, lung de circa 4 cm şi cu grosimea de 3 cm, înconjurat la bază de numeroase frunze sesile,fructul este o achenă cilindrică, cu lungimea de 7 mm, grosimea de 2-2,5 mm, slab arcuită, brună, în vârf cu un papus format din peri denticulaţi.
Părţile aeriene s-au folosit mai mult în trecut, ca depurativ, vermifug, febrifug şi cicatrizant,cercetările recente au arătat că datorită substanţelor active pe care le conţine, se poate utiliza şi drept cardiotonic, în bolile tractului digestiv şi în astmul bronşitic.
Extractele administrate înainte de masă sporesc pofta de mâncare, schinelul intră în compoziţia ceaiului tonic aperitiv şi în siropul tonic amar.
În scopuri terapeutice se foloseşte partea aeriană (Herba Carduui benedicti sau Herba Cnici) în care s-au pus în evidenţă minerale, săruri de Mg, Ca şi K în proprţie de 18%.
Se mai găsesc substanţe amare, flavonoizi de tip apigenină, kempferol şi luteolină, urme de ulei volatil care conţine un compus poliacetilenic, vitamine din complexul B, enzime, taninuri, mucilagii.
Principiul activ este cnicina, o substanţă amară, care structural este o lactonă sescviterpenică de tip germavran, la care un hidroxil este esterificat de acidul bismetilacrilic. Pe lângă cnicină este prezentă şi o altă substanţă amară, benedictina.
După unii autori componenţii poliacetilenici şi polienici din schinel sunt responsabili de activitatea antibioticã, din părţile aeriene ale plantei s-au izolat 12 compuşi.
Datorită cnicinei şi benedictinei, partea aerianã a schinelului îmbunătăţeşte digestia prin stimularea secreţiilor gastrice. Principiile amare produc o creştere lentă dar persistentă a secreţiei gastrice îmbunătăţind digestia. Se recomandă în ameliorarea anorexiilor ca eupeptic amar şi în dispepsii de natură diversă, are acţiune depurativă şi febrifugă.
Se poate folosi la ameliorarea anumitor afecţiuni dupã cum urmeazã:afecţiuni hepatice, afecţiuni biliare, afecţiuni renale, afecţiuni respiratorii, afecţiuni digestive, afecţiuni dermatologice, anorexie.
