Salcia (Salix L.) este un gen de plante din familia Salicaceae, cuprinzând arbori, arbuști sau subarbuști cu lujeri elastici și frunze căzătoare.
Plantele din genul salix sunt cunoscute în România sub numele generic de salcie. Numele popular de “salcie” provine în limba română din latinescul salix.
Genul Salix este răspândit în întreaga emisferă nordică, fiind întâlnit în principal pe soluri umede, pe malurile râurilor, iazurilor și lacurilor în zonele mai răcoroase
Denumirea popularã este de lozie, răchită, răchită de luncă, răchită mare, răţită, salcă, salşi, sălcuţă.
Tradiţional lemnul uşor şi moale se întrebuinţează la diferite obiecte casnice,ramurile, tăiate periodic, sunt folosite pentru îngrădituri.
În toate zonele ţării, decoctul se administra pentru ameliorarea anumitor viroze respiratorii uşoare.
În ritualurile străvechi puţini arbori sunt atât de iubiţi de români, precum salcia. Este primul copac vestitor de primăvară, prin mugurii săi pufoşi, apoi primul care înfrunzeşte şi printre ultimii care îşi pierd veşmântul verde, toamna târziu. S-au descoperit multe ritualuri şi credinţe străvechi legate de salcie primăvara(ritualuri de fertilitate, de protecţie a vitelor şi a semănăturilor, ritualuri de dragoste, icoanele împodobite cu ramuri de salcie, purtate de credincioşi la slujba de Florii, ca să aducă noroc şi belşug în casă.
Este un arbore foarte răspândit în toată ţara, cu nu mai puţin de 16 specii, cele mai rãspândite sunt însă speciile de tip Salix alba, care străjuiesc mlaştinile şi râurile ajungând la 20 de metri înălţime şi la vârste şi diametre impresionante.
Înfloreşte o dată cu apariţia frunzelor în luna aprilie.
Toate speciile au proprietăţi similare, dar salcia albă este cea mai des utilizată în scopuri terapeutice.
Scoarţa de salcie conţine taninuri mixte, salicozidă, salicină, papulozidă, salirepozidă, saligenol, ceară, rezine, flavonozide, oxalaţi. Amenţii conţin substanţe estrogene. Salicozida prin hidroliză dă saligenină sau alcool salicilic şi glucoză. În 1673 doctorul Stone amelioreazã febra cu scoarţa de salcie. De aici a început posibilitatea de realizare a aspirinei care a început atunci. În 1893 Felix Hofman de la firma Bayer din Leverkusen, reuşeşte să producă prin sinteză aspirina, care este şi astăzi utilă.
Scoarţa de salcie este „părintele” celui mai folosit medicament din lume aspirina.
În sec. XIX, medicii considerau preparatele din scoarţă de salcie remediul principal în lupta cu malaria.
Salix alba are o acţiune farmacologică de tip aromatic datorită salicozidei, populozidei şi celorlalte heterozide salicilice.Este un astringent puternic, antitermic, analgetic reumatismal, diuretic, hemostatic, sedativ nervos, vasodilatator cutanat, sudorific, stimulează circulaţia sângelui, cicatrizează rănile, febrifugă, tonic, sedativ nervos. Scoarţa de salcie are efecte asemănătoare aspirinei, cu efecte medicale asemănătoare însă salicidoza din salcie nu are atâtea efecte negative ca şi aspirina de sinteză.
Combinaţia dintre scoarţă de salcie (Salix alba), părţi aeriene de rozmarin (Rosmarinus officinalis), părţi aeriene de şovârv (Origanum vulgare), acţionează selectiv, trece prin stomac şi intestin fără să irite mucoasa gastrică şi fără să determine apariţia unor tulburări funcţionale ale tractului gastrointestinal. Din ficat unde salicilolul este transformat în acid salicilic, ajunge în circulaţia sanguină, unde îşi exercită acţiunea benefică decongestivă, fără să aibă efecte adverse, protejează mucoasele tractului gastrointestinal, susţine sănătatea respiraţiei şi a căilor respiratorii (naso-faringiene şi traheo-bronşice) în perioadele reci ale anului, contribuie la calmarea tusei, la fluidificarea secreţiilor bronşice şi faringiene,- susţine sănătatea inimii şi a vaselor de sânge, contribuie la diminuarea vâscozității sanguine şi reduce riscul de formare a cheagurilor de sânge,- sprijină sănătatea musculară, contribuie la relaxarea muşchilor, eficient în efortul fizic susţinut, participă la funcţionarea normală şi la mobilitatea articulaţiilor, reduce stările de nelinişte psihomotorie, are acţiune tonică a organismului şi asigură o stare generală de bine.
Extractul glicerinohidroalcoolic din muguri proaspeţi de Salcie (Salix alba) are acţiune beneficã asupra sistemului nervos central, asigurã necesarul de substanţe biologic active, amelioreazã unele tulburãri funcţionale neurovegetative însoţite de stãri de nelinişte şi stres, emotivitate, tulburãri cardiace pe fond nervos,îmbunãtãţeşte calitatea somnului, ajuta la inducerea unui somn odihnitor şi conferã organismului o stare de linişte şi calm.
“Ori de câte ori privesc o salcie, gândul mă duce la lecţia smereniei pe care cei mai mulţi dintre noi o ratăm.”
Ion Untaru
