Porumbul (Zea mays L., Fam. Gramineae) este o plantã originară din America Centrală cultivată în multe regiuni ale lumii ca plantă alimentară, industrială și furajeră și care reprezintă alături de grâu 80% din producția de cereale.
În România se folosesc mai multe denumiri de tip regionalism, porumbul fiind denumit și călambuc, ciolomadă, cocenași (pl.), colibaș, cucoriță, cucuruz, gârnișor, mălai, păpușă, păpușoi, tenchi.
Zea mays L. era utilizat de aztecii din America cu mult înainte de Cristofor Columb și a fost adus în Europa în secolul XV-lea, de către Cortez.
Indienii din America socoteau porumbul un panaceu universal, apreciat datorită însușirilor sale diuretice.
Porumbul a fost legat de istoria maiașilor, aztecilor,popoare din Anzii Cordilieri, la care mămăliga reprezenta hrana principală a oamenilor de rând.
În medicina populară românească se întâlnesc mult mai multe utilizări terapeutice ale acestei plante, decât în țara sa de origine, America.
În Banat și Transilvania atestările istorice aratã că începând cu anul 1791 porumbul a fost socotită ca plantă alimentară și a înlocuit meiul.
Porumbul înflorește în lunile iunie-iulie,are tulpina înaltă și groasă, neramificată, care se numește popular „cocean”, cu frunze lungi și ascuțite la vârf, aspre. Pe aceeași plantă se găsesc flori feminine și flori masculine,frunzele sunt mari și liniare,stigmatul pistilului este foarte lung și formează mătasea porumbului,fructul este o cariopsă care conține amidon, substanțe proteice și uleiuri.
Unele varietăți de porumb cresc până la 7 metri în înălțime, porumbul comercial este cultivat la o înălțime maximă de 2,5 metri.
100 g de porumb fiert are o valoare caloricã de 97 kcal, conține 74% amidon, magneziu prezent în cantități mari în porumb și completează lipsa acestui element din organism, carenţã care se datoreazã unor afecţiuni ce au legãturã cu îmbătrânirea organismului.
Boabele de porumb sunt utilizate pentru obţinerea amidonului, spirtului, glucozei și dextrinei. Germenii de porumb sunt utilizați pentru extragerea uleiului, utilizat în alimentația dietetică.
Porumbul este utilizat în hrana animalelor ca nutreț concentrat,masă verde, tulpini în amestec cu uree și melasă, însilozat.
Zea mays L. are efect împotriva stresului,este bogat în vitaminele din grupa B, mai ales în vitamina B1,are efect asupra funcționării sistemului nervos, sistemului cardiovascular și asupra producției de globule roșii.
Porumbul conține vitamina E, vitaminã care protejează împotriva artritei și carbohidrați care ajutã organismul și nu permit depunerea grăsimii.
Din punct de vedere chimic porumbul conţine săruri de potasiu și calciu, bioxid de siliciu, saponine, ulei volatil, ceară, alantoină, flavonoide, steroli (ergosterină, betaină, sitosterol, stigmasterol), glicozid amar, un alcaloid, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, C, E, K, PP, fosfor, magneziu, fier, calciu, proteine, amidon, glucide, celuloză, acizi. Este sărac în lizină și triptofan și de asemenea în vitamina PP, și din această cauză dacă se consumă fără pâine poate apare podagra, sau alte leziuni cutanate.
Mătasea de porumb, mãlaiul și uleiul de porumb se utlizeazã în fitoterapie
Mãtasea de porumb are rolul de a calma anumite afecţiuni urinare, ca diuretic se recomandã în insuficiența cardiacă, este un important remineralizant, se recomandã în gută, uricemie, menopauză, este antiinflamator, reduce glicemia, amelioreazã anumite afecţiuni digestive.
Ceaiul de mãtase de porumb grãbește procesul de eliminare a surplusului de kilograme contribuind la reglarea metabolismului organismului
Mălaiul are proprietãţi terapeutice de antiinflamator, calmant, coleretic, energizant, nutritiv, vitaminizant, galactogog, reface tegumentele lezate, emolient, tonic, sedativ ușor, oprește hemoragiile.
Consumul preparatelor din mãlai conform studiilor de nutriție și biochimie ameliorează afecțiuni cum ar fi reumatismul, diabetul, menstruațiile cu sângerări abundente, anexita, metroanexita, litiaza renală și hepatică.
Uleiul de porumb este foarte bogat în vitamina E, numită și vitamina tinereții, deoarece încetinește procesul de îmbătrânire a organismului. Uleiul de porumb este recomandat și în dieta diabeticilor și a persoanelor cu diverse probleme digestive. Este cunoscut ca fiind un bun drenor al căilor biliare, precum și un reglator al funcției tiroidiene.
Zea mays L. se poate utiliza pentru ameliorarea afecțiunilor dermatologice, digestive, cardiovasculare, hepatice, neurologice, endocrine.
