Piperul bălţii (Polygonum hydropiper L.-Fam. Polygonaceae) sau dintele-dracului, iarba iute, piparca sălbatică, troscot piperat, trestie mirositoare este o specie de plante din familia Polygonaceae.
Denumirea genului reprezintă forma latinizată a grecescului polygonon folosit de Dioscorides în sens de roditor, cu multe seminţe şi a rezultat din poly=mult şi gone= sămânţă. După Wittstein ar deriva din poly=mult şi gony=genunghi, articulaţie sau nod al tulpinei, deoarece plantele au articulaţii numeroase cu noduri evidente; hidropiperis provine de la grecescul hydor=apă şi peperi=ardei, aluzie la locurile de creştere a plantei (locuri umede) şi aceea că toate parţile plantei în stare proaspătă au stare proaspătă, au gust arzător.
Crește în locuri umede și apă mica, este nativă zonei temperate din emisfera nordică. Planta este folosită drept condiment datorită aromei înțepătoare. Crește în apele stătătoare (pe marginea bălților și lacurilor).
Este o plantă acvatică fără tulpini aeriene, cu rizom lung, târâtor și gros. De pe rizom se ridică frunze ondulate nepețiolate, lanceolate. Florile piperului de baltă sunt gălbui și mici, cu învelișul format din 6 piese. Florile sunt grupate într-un spadix gros lateral (ca un știulete). Fructul este o bacă. Piperul de baltă înflorește în lunile mai-iulie.
Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale piperului băltii-Polygoni hydropiperis herba, recoltate în timpul înfloririi.
Planta se taie la înălţime de 4-5cm deasupra solului şi imediat se tranportă la locurile de uscare.
Uscarea se face în strat subţire în locuri ferite de razele solare directe sau în uscătorii la temperatură de 40-50°C.
Se folosește rizomul (Rizoma Calami) care are o culoare brun roșcată, miros plăcut, aromat și gust amar. Acesta se recoltează primăvara înainte ca plantă să înflorească (în martie-aprilie) sau după (toamna, în septembrie-octombrie). Produsul conține cca. 2-3% ulei volatil, colamină, amidon, substanțe amare, având o acțiune spasmolitică, colagogă, tonică, coleretică, carminativă, antispatică, diuretică, simulând apetitul și secreția gastrică. Se utilizează ca decoct sau infuzie.
Principiile active de bază ale piperului de baltã sunt flavonoidele, hiperozida, rutinozida, cvercitinozida, kampferolul şi flavonolii metoxilaţi.Mai conţin vitaminele C si K; substanţele tanante şi pectine, mucilagii, acizii organici: acetic, oxalic, galicl.
Este utilizat ca hipotensiv şi hemostatic, datorită flavonilor şi vitaminei K. Extractul fluid îl poate înlocui pe cel de hidrastis, în hemoptizii, hemoragii gastrice, vezicale, hemoroidale. În mod analog se poate folosi ca ca hemostatic în ginecologie, pentru ameliorarea menoragiilor şi metroragiilor.
