Piersica (Prunus pérsica, Pérsica vulgaris, Fam. Rosaceae) este originară din China de acum câteva mii de ani,a fost adusă în Europa de persani,în Evul Mediu era considerată otrăvitoare.
Sâmburii acestui fruct conţin acid cianhidric care este foarte toxic,florile şi frunzele au fost folosite mult timp în diferite tratamente.
Rădăcinile piersicului sunt dispuse superficial, nu depăşesc 100 cm adâncime dar depăşesc de 1-2 ori zona proiecţiei coroanei,tulpina este înaltă între 2-6 m, coroană este piramidală, frunzele sunt eliptice, florile sunt roşii-carmin până la albe, fructul este o drupă globuloasă, tomentoasă, cu pulpa aromată, suculentă, galbenă aurie până la roşu închis,sâmburele este tare brăzdat cu mici adâncituri,seminţele sunt uşor aromate.
Piersicul înflorește în lunile martie-aprilie.
În Evul Mediu piersica era considerată otrăvitoare din cauza conţinutului de acid cianhidric din sâmbure,dar i-au fost recunoscute o serie de proprietăţi terapeutice. Regele Franţei Ludovic al XIV şi scriitorul Voltaire foloseau regulat siropul de piersici făcut din flori ca laxativ.
Ceaiul din flori şi frunze de piersic se consumă pentru ameliorarea durerilor de piept. Frunzele de piersic şi coaja de gorun se foloseau pentru ameliorarea durerilor de mâini şi de picioare,mărunţite şi stoarse, frunzele se aplicau pe anumite tipuri de eczeme.
Piersicile se consumă în stare proaspătă sau prelucrate în diferite preparate,se prelucrează industrial sub formă de compoturi, gem, dulceaţă, marmeladă, sucuri.
Prunus pérsica conţine acid acetic, caprilic, aldehide, acid valeric, acetaldehidă, purpurol, cadinen, calciu, clor, cupru, cadenină, fier, fosfor, iod, kaliu, magneziu, mangan, natriu, potasiu, seleniu, sodiu, sulf, zinc, celuloză, vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, alte săruri minerale,87% apă, fitonutrienţi, antioxidanţi, carotenoizi şi fibre.
Fructul are proprietăţi antiastmatice, antitusive, antiinflamatore, antispastice, antigutoase, calmante, febrifuge, stomahice, diuretice, laxative.
Fructele sunt unele dintre cele mai energizante alimente pentru că sunt asimilate uşor de organism generând o revigorare instantanee, stimulează apetitul şi secreţia sucurilor gastrice şi biliare.
Datorită conţinutului său piersica este de ajutor persoanelor astenice, slăbite, fără poftă de mâncare, a celor aflate în convalescenţă sau celor care prezintă stări depresive, ajută la echilibrarea sistemului nervos şi întărirea imunităţii organismului, consumul regulat de piersici este de ajutor persoanelor care au probleme digestive, având un tranzit leneş.
Piersicile au efect benefic în cazurile de litiază urinară, reumatism, gută, datorită acţiunii lor diuretice şi depurative.
Antioxidanţii inactivează radicalii liberi şi menţin integritatea celulelor, piersica întârzie procesul de îmbătrânire şi ajută la menţinerea strălucirii şi tinereţii tenului.
Fructele au un conţinut ridicat de vitamina A şi C, de potasiu, calciu, fier şi substanţe antioxidante, contribuie la hidratarea organismului şi întreţin masa musculară.
Florile piersicului sunt sedative, antispasmodice, laxative,frunzele sunt vermifuge iar cataplasmele cu frunze de piersic se folosesc pentru ameliorarea afecţiunilor pielii.
Beta-carotenul este forma vegetală a vitaminei A și poate preveni apariţia afecţiunilor cardiace.
Fibra împiedică apariţia anumitor afecţiuni digestive,are puţine calorii şi grăsimi și previne obezitatea una din cauzele majore ale bolilor de inimă, diabet şi cancer.
Se poate folosi la ameliorarea afecţiunilor dermatologice, afecţiuni cardiace, digestive, reumatismale, renale, crește imunitatea.
Piersicile pot determina reacţii alergice celor predispuşi la astfel de manifestări. Persoanele alergice la polen pot prezenta aşa numitul sindrom de alergie orală (urticaria de contact) când consumă fructe şi legume de sezon. Aceasta se manifestă prin mâncărimi ale nasului, ale buzelor, edem la nivelul buzelor şi al limbii iar în cazurile severe poate apărea şi umflarea glotei, ceea ce duce la dificultăţi de respiraţie.
Persoanele sensibile la polenul de albine (în special mesteacăn) pot fi alergice şi la mere, pere, caise, piersici, cartofi noi, ţelină, morcovi, tomate. De asemenea cei alergici la graminee şi cereale pot fi sensibili şi la leguminoase şi piersici, pere, pepene, tomate, cereale integrale, inclusiv la pâinea integrală. Persoanele alergice la fructe şi legume trebuie să urmeze o dietă restrictivă, eliminând din alimentaţie produsele care le fac rău.
Fructul proaspăt este consumat crud sau sub formă de sucuri. Se recomandă consumul a 3-4 piersici dimineaţa în locul micului dejun câteva zile la rând. O astfel de cură este indicată pentru stimularea funcţiilor digestive şi menţinerii alcalinităţii sângelui.
Sucul proaspăt se consumă dimineaţa pe stomacul gol, iar compotul sau fructele confiate, se pot folosi în toate afecţiunile de mai sus. Se poate de asemenea folosi în combinaţie cu alte sucuri de legume şi fructe în funcţie de posibilităţi.Sucul acesta ca şi alte sucuri de fructe se poate oxida destul de repede și este bine să se adauge şi puţin suc de lămâie peste acest suc în momentul în care se prepară. Vitamina C din lămâie un puternic antioxidant nu permite oxidarea acestui suc.
Frunzele si florile de piersic se pot folosi sub formă de ceai, pentru acţiunea lor depurativă şi de ameliorare a infecţiilor parazitare,
Frunze uscate preparate ca şi cele proaspete se folosesc în cazul nefritelor, constipaţiei, gutei.
Florile piersicului se folosesc ca infuzie pentru măşti pe ten.
Frunzele crude se aplică pe eczemele pielii sau se face o infuzie şi se aplică calde.
Pentru îngrijirea tenului, piersicile strivite se folosesc ca mască de ten,se ţin 20 minute,hrănesc pielea, regenerează, acţionează eficient pentru prevenirea ridurilor.
