Glicemia se referă la cantitatea de glucoză din sânge care constituie cea mai importantă sursă de energie pentru organismul uman.
Glucoza în organism provine din alimentele consumate de către om. Cele mai bogate alimente în glucoză sunt dulciurile, precum și alimentele care conţin amidon care în organism se transforma prin acţiunea enzimelor hidrolitice în glucoză. Organismul poate fabrica zahar din orice nutriment, chiar din proteine și grăsimi prin procesul de gluconeogeneză.
Glucoza provine din dietă (zahăr și produse zaharoase, miere, cartofi, făină, cerealele), dar poate fi sintetizată și la nivelul ţesuturilor, din orice tip de constituent inclusiv grăsimi și proteine. Pentru a ajunge din sânge la nivel celular, glucoza trebuie să străbată membrana celulara. Acest proces este facilitat de insulină, un hormon pancreatic. Cand insulina este eliberată în sânge, nivelul glicemiei scade.
Combinaţia de frunze de afin (Vaccinium mirtillus); salvie (Salvia officinalis); dud alb (Morus alba); păpădie (Taraxacum officinale); teci de fasole (Phaseolus vulgaris); trei-fraţi-pătaţi (Viola tricolor); urzică (Urtica dioica); frunze de nuc (Juglans regia); rădăcină de brusture (Articum lappa); anghinare (Cynara scolymus); fructe de ienupăr (Juniperus communis); rădăcină de obligeană (Acorus calamus) reduce valorile crescute ale glicemiei.
Afinul este un subarbust ramificat și înalt de 20-50 cm răspândit din Europa Centrală până în Europa de Nord, dar și în nordul Asiei și în America de Nord.
De la afin se folosesc în mod deosebit frunzele și fructele mai ales cele provenite de la specia Vaccinium myrtillus L. (sin. Vaccinium angelosum Dulac, sin. Vaccinium montanum Salisb., sin. Myrtillus niger Gilib.) din familia Ericaceae — afin.
Frunzele de afin au o compoziție chimică complexă:taninuri catehice catehină, epicatehină, galocatehină, flavonoide, glicozide ale cvercetolului și kempferolului,acizi fenolici.
Fructele conțin antociani (300-700 mg/ 100 g fructe uscate).
Activitatea hipoglicemiantă evidențiată in vitro și in vivo pentru extractele din afine și antocianii lor poate fi mediată prin efectele asupra secreției de insulină și a transportului glucozei.
Salvia officinalis se recoltează în luna iulie și se utilizează și pentru ameliorarea unor afecțiuni cum sunt cele gastrice, hepatice, renale.
Salvia îmbunătăţeşte memoria şi ajută la prevenirea deteriorării celulare iar uleiul volatil de salvie ajută la îmbunătăţirea funcţionării cerebrale.
Coaja rădăcinii de Morus alba, ca infuzie, se folosește la ameliorarea gastritelor, enteritelor cronice, viermilor intestinali, ulcerului.Frunzele de dud alb sub formă de infuzie sau decoct, se folosesc pentru ameliorarea enterocolitei acute.
Dudul alb are acţiune hipoglicemiantă, carminativă, diuretică, de stimulare a funcţiilor hepatice şi renale.
Taraxacum officinale este o sursă de minerale: fier, cupru, potasiu,fosfor (conţine mai mult fosfor decât spanacul şi varza), calciu(1,6%) şi magneziu.
Păpădia conţine vitaminele A, B1, C, D iar proprietăţile stimulent digestive se datorează unui principiu amar numit taraxacină.
Rădăcina de păpădie este bogată în fructoză (concentraţie maximă primăvara) şi inulină (40% toamna),flavonoide cu proprietăţi diuretuce,fitosteroli,lactone cu proprietăţi laxative, acizi cafeic, silicic, palmitic, oleic, taninuri.
Pãpãdia are acţiune diureticã datorită flavonoidelor, adjuvant în afecţiuni renale şi retenţie hidrosalină,depurativ-colagogă(stimulează excreţia bilei din vezica biliară, contribuie la îmbunătăţirea digestiei),coleretică(stimulează secreţia de bilă la nivel hepatic),diaforetică(sudorifică),laxativă(prin conţinutul de lactone), stimulează secreţia glandelor exocrine(salivare, pancreatice, glandele secretoare ale mucoasei abdominale) datorită principiilor amare, hepatic, tonic amar, hipocolesterolemiant, hipotensiv(datorită acţiunii diuretice),hipoglicemiantă(scade nivelui glucozei sanguine).
De la fasole, în scop terapeutic, se folosesc tecile care se culeg când sunt verzi şi se folosesc mărunţite, când sunt bine uscate. Tecile de fasole conţin aminoacizi, minerale, vitamina C, tirozidină şi triptofan. Din tecile de fasole se poate prepara un ceai care este un bun diuretic, reduce cantitatea de zahăr din sânge, curăţă organismul de toxine şi igienizează căile urinare.
Viola tricolor are acţiune antialergică, depurativă, diuretică, fluidizează secrețiile bronșice,este un bun expectorant, colagog, protector ale mucoasei gastro-intestinale,ușor laxativ.
Urtica dioica asigură necesarul de fitonutrienţi în echilibrarea dietei pentru funcţionarea normală a aparatului reno-urinar şi a prostatei, în tulburări de micțiune, tonifiază şi energizează organismul,echilibrează activitatea sistemului imunitar; participă la creșterea volumului de urină zilnic, la detoxifierea organelor prin curăţarea şi eliminarea sângelui de toxine; are un rol deosebit în stimularea procesului de formare a globulelor roşii (în carenţele de fier); prin efect emolient şi fluidifiant al secreţiilor bronşice, uşurează respiraţia şi calmează tusea; fortifică organismul în stări de oboseală, epuizare sau astenie de primăvară; este fitogeriatric, asigură starea generală de bine.
Frunzele de nuc au calităţi importante ameliorând anumite afecţiuni, se culeg în perioada mai-august, acesta fiind intervalul în care au conţinutul cel mai ridicat de substanţe active cu efect benefic asupra sănătăţii.
Prin proprietăţile sale depurative Arctium lappa curăţă sângele de toxine şi scade nivelul zahărului din sânge, stimulează activitatea bilei, ajutând la eliminarea calculilor biliari.
Anghinarea este o planta medicinală și aromatică bogată în hidrocarbonați, frunzele conțin cinarină, oxidaze, polifenoli, flavone, inulină și alți derivați ai acizilor cafeic și chinic, precum și un principiu amar, acid clorogenic, acizi aminați, săruri de potasiu și magneziu, substanțe minerale.
Cynara scolymus poate fi consumată în stare proaspătă fiind apreciată pentru efectele sale de ameliorare a enterocolitei cronice, pentru ameliorarea diabetului neinsulino-dependent,a stãrilor migrenice.
Ienupărul (Juniperus communis – L.) este o plantă medicinală și aromatică ale cărei proprietăți terapeutice sunt utilizate în ameliorarea multor afecțiuni: reumatism,viroze respiratorii,afecţiuni ale pielii. Fructele de ienupăr constituie un remediu natural pentru anemie, lipsa poftei de mâncare, artroză, asigurând o funcționare optimă a organismului. Pulberea rezultată din mărunțirea fructelor de ienupăr este foarte eficientă în ameliorarea obezității, viermilor intestinali, oboselii, arteriosclerozei. Ceaiul preparat din fructe de ienupăr ameliorează tulburările digestive și balonările.
Rizomul de obligeanã conține 0,2% acorină care este o substanță amară glicozidică, 1,5-3,9% ulei volatil, acoretină (rășină), colină, trimetilamină și dimetilamină, acid palmitic, taninuri, care apar de abia în timpul uscării, circa 25-40% mucilagii, dextroză, vitamina C, vitamina B1, aneurină și saponină.
Uleiul volatil are o compoziție variată,compusul principal este azarona (trimetoxipropenil-benzen), conţine sescveterpene, α-pinen, calamol, camfen, camfor, eugenol.
Aldehida azarilică este cea care îi dã aroma, și i s-au pus în evidență proprietăți insecticide și bactericide.
Rizomul are proprietăți analgezice, aromatizante, antispastice, analgetice, aromatice, calmante, carminative, diuretice, revulsive, sedative, tonice, mărește pofta de mâncare, înlătură spasmele, este stomahic, antiseptic gastro-intestinal, astringent, stimulează secrețiile gastro-intestinale.
Natura ne demonstrează cu prisosinţă că putem folosi ale sale daruri!
