Mãcrișul(Rumex acetosa, Fam. Polygonaceae) are denumirea popularã de corlegeni, crătică de grădină, dragavei, glojdani, iarbă măcriş, macrici, măcriş bun, măcriş de munte, măcriş, mocriş, schiaz, ştevie.
În medicina populară decoctul frunzelor de mãcriș se administra ca răcoritor contra fierbinţelii la friguri.
Mãcrișul conţine din punct de vedere chimic acid oxalic, tartric, vitamina C, A,B,PP, antraglicozizi, glicozizi flavonici, acizi organici, fier, grăsimi în cantitate redusă, clorofilă, săruri minerale.
Acţiune farmacologică a mãcrișului este de aperitiv, laxativ, alcalinizant, diuretic, depurativ, antiscorbutic iar datorită faptului că are în compoziţie fier se poate folosi pentru ameliorarea anemiilor.
Rumex acetosa consumat în cantităţi mari reduce timpul de coagulare a sângelui, provoacă leziuni renale şi hipocalcemie iar în cantităţi moderate amelioreazã multe afecţiuni,
Mãcrișul se foloseşte la ameliorarea afecţiunilor digestive, hepatice, ale nervilor periferici, dermatologice.
O ceașcă de măcriș conţine 4,26 grame de carbohidrați, formați din fibre, acesta fiind o legumă sățioasă. Plantele verzi precum măcrișul pot fi o bază nutritivă în dietele cu conținut scăzut de carbohidrați, deoarece sunt sărace în calorii și bogate în fibre.
Vitaminele din 130 de grame de măcriș proaspăt includ vitamina A (5.320 UI sau 106% din necesarul zilnic recomandat), vitamina C (64 mg sau 106% din necesarul zilnic recomandat) – mai mult decât alte plante precum ștevia sau spanacul – și folat (aproximativ 4% din necesarul zilnic recomandat). De asemenea, conține și tiamină, riboflavină, niacină, vitamina B6 și acid pantotenic.
Mineralele din măcriș includ calciu (59 mg), fier (3,2 mg), magneziu (137 mg) fosfor (84 mg), potasiu (519 mg), mangan (0,5 mg) și cantități mici de sodiu, zinc, cupru
Frunzele de mãcriș se mai pot consuma ca atare sau în diferite preparate culinare.
În anumite părți din Grecia, măcrișul este folosit pentru a face spanakopita, un preparat traditional.
Cel mai adesea este folosit măcrișul pentru acrirea ciorbelor de legume. Frunzele tinere de măcriș se toacă mărunt și se adaugă în ciorbă, după ce aceasta a fiert suficient.
O altã planta din aceastã categorie este mãcrișul iepuresc(Oxalis acetosella Fam. Oxalidaceae) cu denumirea popularã de măcriş de trifoi, măcriş de pădure, măcriş iepuresc, măcriş păsăresc, măcriş trifoios, macrişor, pita-cucului, trifoi acru, trifoi iepuresc, trifoi măcriş.
În tradiţia populară ceaiul din frunze proaspete de Oxalis acetosella se administra contra frigurilor, contra durerilor de piept.
Din punct de vedere chimic conţine acid oxalic, oxalat de potasiu, tanin, mucilagii, pectine, enzime, principii sulfurate, săruri minerale, vitamina C.
Acţiunea farmacologică este de diuretic, antidiareic, antiscorbutic, antidot în intoxicaţii cu arsen şi mercur.
Se folosește pentru ameliorarea afecţiunilor hepatice, dermatologice,ale sistemului nervos, digestive.
