Hibiscus este un grup de plante cu flori ce se regăsește în sute de specii, frumos și variat colorate.
Din hibiscus se prepară ceai, care este considerat un remediu natural excelent, având numeroase beneficii pentru sănătate.
Hibiscus sabdariffa(Fam. Malvaceae), cu denumirea popularã floarea din Jamaica, trandafir chinezesc, trandafir japonez, este un arbore tropical, existând foarte multe specii. În flora spontană de la noi creşte specia înrudită, zămoşiţa (Hibiscus trionum).
Din punct de vedere chimic conţine acid citric, acid ascorbic, acid hibiscic, hibiscină, hibiscitrină, polizaharide acide, glicozide flavonoide, ulei, vitamina C, inhibitori de enzime care blochează producţia de amilaze.
Farmacologic este un bun antimicrobian, antioxidant, diuretic, tonic, reconfortant, laxativ.
Se poate utiliza în curele de slăbire, deoarece prin blocarea producţiei de amilaze de către inhibatorii de enzime se reduce absorbţia carbohidraţilor,amelioreazã virozele respiratorii ușoare şi întăreşte sistemul imunitar.Intră de asemenea în compoziţia ceaiurilor fortifiante şi vitalizante.
Se poate folosi în ameliorarea afecţiunilor cardiovasculare, digestive, urinare, a stărilor de oboseală fizică şi psihică prelungită.
Ceaiul de hibiscus poate înlocui cafeaua de dimineaţă având efect stimulatoar şi hrănitor.Din florile de hibiscus se pot prepară infuzii şi decocturi, care se pot consuma atât calde cât şi reci
Hibiscus esculentus (Fam. Malvaceea), bama în tradiţia popularã este cultivată pentru fructele sale, folosite când sunt tinere în alimentaţie.
Numele de bamă provine din arabul bāmyah care stă la originea numelor plantei în Orientul Mijlociu, Balcani, Iran, Grecia, nordul Africii și Rusia. În vest este cunoscută sub numele de okra, cuvânt de origine africană.
Deși felul său de răspândire este nedocumentat, planta este aparent originară din Etiopia. Egiptenii și maurii din secolele XII-XIII foloseau denumirea arabă a plantei, ceea ce sugerează o origine orientală. Din Arabia, planta s-a răspândit pe malurile Mediteranei și spre est. Ulterior planta a fost introdusă în America de Sud și apoi America de Nord.
Bama este cultivată în zonele tropicale și temperate mai calde pentru fructele sale fibroase care au forma unor păstăi verzi cu semințe rotunde albe. Fructele sunt culese necoapte (lungime sub 10 cm) și mâncate ca legume. Frunzele pot fi folosite la îngroșarea supelor.
În Siria, Egipt, Grecia, Iran, Iraq, Iordania, Liban, Turcia și Yemen bamele sunt folosite mai ales pentru prepararea unor supe groase cu alte legume și cu carne. De asemenea este folosită în bucătăria indiană, braziliană și caraibeană.
Acţiunea farmacologică a bamei este emolientă datorită marii bogăţii în mucilagii şi foarte utilă în afecţiunile respiratorii.
Se poate folosi în ameliorarea afecţiunilor respiratorii,digestive și dermatologice.
Hibiscus trionum (Fam. Malvaceae) are denumirea popular de brâncă, bamie beşicoasă, cavan, ciulină, curcubeţică măruntă, floarea ursului, lebenicioară, macul cicoarei, nalbă mare, zămoşiţă beşicoasă.
Zămoșiță (Hibiscus trionum) este o plantă erbacee anuală, înaltă de până la 80 cm, acoperită cu peri rigizi, cu tulpina ramificată de la bază, cu flori mari, solitare, cu petale gălbui, la bază purpurii și fruct-capsulă. Crește prin culturi, în locuri fertile, pe câmpuri și la marginea drumurilor, în terenurile joase de la câmpie. Înflorește din iulie până în septembrie.
În tradiţia populară este o plantă cunoscută şi folosită de sute de ani în amestec cu menta şi secara mai ales pentru ameliorarea tulburărilor digestive și ameliorarea unor afecţiuni ale pielii.
În terapeutică se întrebuinţează numai părţile aeriene recoltate la începutul înfloririi având un miros caracteristic şi un gust mucilaginos.Din punct de vedere chimic planta conţine ulei gras, flavonoide, substanţe mucilaginoase, cauciuc.
Acţiunea farmacologică este emolientă, diuretică şi saluretică (favorizează eliminarea sărurilor de clor şi de sodiu şi mai puţin pe cea a ionilor de potasiu),ajută la eliminarea calculilor renali de dimensiuni mici, atenuează nevralgiile dentare, antispasticã, emolientã, antiinflamatoare.
Se foloseşte pentru ameliorarea afecţiunilor dermatologice, a celor digestive în special ale celor de la nivelul stomacului, urinare(cistite, litiază renală).
