DROBIŢA SAU CUM SE ÎMBINĂ FRUMOSUL CU TERAPIILE NATURALE

În anotimpul cãlduros este vremea fructelor şi a salatelor de legume dar şi momentul pentru recoltarea anumitor plante medicinale și aromatice cu proprietãţi terapeutice.
Drobița (Genista tinctoria) este o specie de plantă cu flori din familia Fabaceae, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, ale cărei ramuri solubilizate în apă caldã dau o culoare galbenă, folosită la vopsit.
Denumirea popularã a plantei este bobiței, brabă, dinitră, drebsoi, drog, flori galbene, flori galbene de venin, genistră, grozamă, iniștrea, lemnul bobului, schinistră, șinistră.
În medicina populară ceaiul din tulpinile florifere se administra pentru ameliorarea afecţiunilor stomacale.
Se mai folosea pentru vopsirea părului în galben-deschis și pentru vopsirea lânii. Întreaga plantă se poate folosi pentru culorile galben intens, portocaliu sau verde.
Este un arbust cu frunze care crește până la o înălțime de 60-90 de centimetri și până la o lățime de 100 cm și care are o tulpină lemnoasă, ușor păroasă și ramificată. Frunzele aproape sesile sunt lanceolate și nu au peri. Florile galben-aurii cu formă de mazăre sunt purtate în raceme înguste și drepte din primăvară până la începutul verii. Fructul este o păstaie lungă și strălucitoare ca o păstaie de fasole verde.
Drobiţa este rãspânditã în Europa și Asia, crește pe câmpuri ierboase și pietroase, plane sau în pantă, în zona de deal, lângă drumuri, cultivată prin grădinile țărănești
Numeroase soiuri au fost selectate pentru a fi cultivate în grădini.
Planta, după cum sugerează denumirea sa în limba latină, a fost folosită încă din cele mai vechi timpuri pentru a produce un colorant galben, care, combinat cu drobușorul (Isatis tinctoria), creează, de asemenea, o culoare verde.
Din această plantă a fost izolat în 1899, pentru prima dată, un compus chimic denumit genisteina isoflavonă. Părțile componente cu rol medicinal sunt crengile înflorite.
Planta a fost folosită în medicina populară și în fitoterapie pentru diverse afecţiuni minore, afecţiuni ale pielii, chiar și în timpurile moderne.
Se culeg părțile înflorite ale plantei (Isatis tinctoriae herba cum flos), frunzele (Isatis tinctoriae flos), sau florile (Isatis tinctoriae flos) la începutul înfloritului, în iunie și în iulie.
Din motive de conservare a speciei nu se colectează rădăcinile, care au o compoziție asemănătoare frunzelor.
Se folosește planta care se culege în timpul înfloririi- Genista tinctoriae herba cum flos. Din punct de vedere chimic conţine substanțe amare, coloranți, ulei eteric, flavonozide, sparteină, citizină, genistină, luteolină, substanțe amare, mucilagii, săruri minerale.
Din punct de vedere farmacologic are proprietatea de a stimula secrețiile gastrice, conținând substanțe amare și este indicatã în lipsa poftei de mâncare. Este un depurativ, diuretic și totodată laxativ,semințele sunt un puternic purgativ.
Genista tinctoria se poate utiliza pentru ameliorarea afecțiunilor hepatice,renale, reumatismale.
Planta medicinalã prezintă proprietăți imunitare, antibacteriene, antivirale, antiscorbutice.
În laborator s-a demonstrat acțiunea antibiotică asupra unor germeni ca Streptococcus agalactiae,Bacillus subtilis, Bacillus typhi, Bacillus paratyphi, Eserichia coli, Shigella dysenteriae, Shigella flexneri, Salmonella enteritidis.
Acțiunea externă a drobiţei este una de cicatrizare și epitelizare.