DEGEȚELUL ROȘU( Digitalis purpurea, fam. Scrophulariaceae) are denumirea popularã de degețel sau degetar roșu.
În scopuri terapeutice se întrebuințează numai frunzele (Folium Digitalis purpurea) recoltate atât în primul an, cât și în al doilea de vegetație. Produsul are miros slab și gust amar.
Digitalis purpurea este o plantă bianuală, frecvent perenă, erbacee.
Înflorește în lunile iunie-iulie.
Degeţelul roșu este o specie originară din Europa centrală, din regiunile muntoase sau deluroase, crește în mod spontan pe terenuri nisipoase.
Digitalis purpurea este menționată în scrierile lui Dioscoride și Pliniu cel Bătrân iar denumirea de digitalis(de la latinescul „digitus“)vine de la forma corolei.
Degeţelul roșu s-a utilzat ca remediu medical înca din 1560 când Parkinson recomanda semințele ca leac diuretic iar în 1785 medicul englez Withering îi adaugă ca primã întrebuințare și pe aceea de cardiotonic.
După aceasta specia a fost introdusă în farmacopeele din diferite țări și numai la jumătatea secolului trecut începe să fie considerată ca plantă ce poate fi recomandatã în terapia afecțiunilor cardiovasculare.
Frunzele de degeţel roșu recoltate se supun uscării întinse în strat subțire la o temperatură de 40° C iar cele fin fărâmițate (pulvis) servesc pentru pregătirea unor preparate galenice ca tablete, drajeuri, supozitoare.
Din punct de vedere al compoziţiei chimice se folosesc frunzele de degețel roșu (Folium Digitalis purpureae).
Digitalis purpureae folium conține 7-8% macro și microelemente,glicozide cardiotonice.
Glicozidele primare se găsesc în frunzele proaspete, în timp ce în frunzele uscate sunt prezenți și agliconii acestora. Carotenoidele sunt însoțite de glicozide digitanolice, cu structură steroidică, care nu au acțiune cardiotonică, cum sunt digipurpurina, cu conținutul cel mai mare, digifolina, și altele, precum și de saponine spirostanice, tot fără acțiune cardiotonică, din care cele mai importante sunt digitonina, gitonina și trigonina. Raportul dintre glicozidele digitanolice și saponine variază în funcție de proveniență.
În frunze au mai fost găsiți colesterol, campesterol, stigmasterol, sitosterol, cicloartenol, compuși determinați și în culturi de țesuturi de degețel roșu.
Glucidele sunt și ele prezente în frunze. Odată cu parcurgerea stadiilor de dezvoltare a plantei, conținutul în glucide crește, glucoza fiind preponderentă în frunze și tulpini, în timp ce fructoza se găsește în inflorescențe.
În frunze s-au mai semnalat prezența flavonelor și anume a unor compuși ai luteolinei (digitoflavonă), precum și hesperidina, apigenina, nepetina.
Farmacologic principiile active din Folium Digitalis purpurea acționează asupra contractibilității, tonicității și excitabilității inimii, cu efect de ameliorare a circulației sangvine și de oxigenare a țesuturilor.
Principiile active din Folium Digitalis purpurea nu se folosesc decât sub formă de preparate farmaceutice bine dozate.
Produsul vegetal și diferitele preparate pe bază de heterozide digitalice se întrebuințează în insuficiențele cardiace. Ele întăresc contracțiile inimii, rărind și regularizând ritmul bătăilor inimii mărind în același timp amplitudinea acesteia.
