Cactusul pufos sau Mescalina (Lophophora williamsii, Fam. Cactaceae) conține substanțe active din punct de vedere farmacologic,substanța cea mai importantă obținută din cactus este alcaloidul mescalina 3,4, 5-trimetoxifeniletil amina.
Mescalina se găsește laolaltă cu alți alcaloizi din peiote (mescal), obținută din cactusul fructifer pufos (Lophophora williamsi) un cactus mic, în formă de morcov, lipsit de ace, care în SUA crește în valea râului Rio Grande. Vârfurile plantei se taie și se usucă la soare pentru a forma muguri de peiote, folosiți de diferite triburi de indieni din America în scopuri religioase.
Indienii mănâncă peiotul sacramental în același fel în care o parte din creștini utilizează pâinea și vinul sfințite.
Peiotul se mănâncă în timpul unei ceremonii rituale cu imnuri, dansuri și rugăciuni.
Interesul pentru mescalină se datorează faptului că provoacă efecte psihice și halucinații vizuale neobișnuite.
Doza obișnuită pe cale bucală (5 mg/kilo-corp pentru individul normal mediu) provoacă o stare de anxietate, efecte vegetative simpaticomimetice, hiperreflexie la nivelul membrelor, tremurături statice și halucinații intense de obicei vizuale, și care constau din lumini strălucitoare colorate, desenuri geometrice,animale și uneori persoane.
Percepția culorilor și a spațiului este adesea concomitent tulburată, însă în rest, sensibilitatea este normală, iar introspecția se menține. Atunci când modificările psihice sunt ușoare, electroencefalograma este în mod obișnuit
normală..
La unii bolnavi cu schizofrenie la care se administrează mescalină se poate instala o stare de anxietate extremă, iar la alții, halucinațiile pot avea un pronunțat caracter sexual. Efectele unei singure doze de mescalină persistă timp de aproximativ 12 ore. În anumite privințe, efectele psihice sunt asemănătoare cu cele provocate de doze foarte mici de dietilamida acidului lisergic.
Mescalina se elimină destul de rapid prin urină,în bună parte ca atare, însă într-o mică parte sub formă de produs metabolic (acidul 3,4,5-trimetoxifenilacetic).
Mescalina a fost întrebuințată experimental pentru cercetarea schizofreniei și a altor stări de psihoză, cât și pentru investigarea halucinațiilor vizuale. O descriere completă a efectelor sale psihice este descrisă de Kluver (1928), Hoch (1950).
Alte specii de cactus au interes numai pur istoric. Cactusul grandiflorus care înflorește noaptea a fost întrebuințat la un moment dat ca înlocuitor al digitalinei și poate fi găsit încă în compoziția câtorva substanțe antinevralgice. În ciuda numelui său impunător nu are nici o activitate farmacologică și nici valoare terapeutică.