“Aceastã tainicã primãvarã izvorãște din mierea miraculoasã care nu este altceva decit o razã de cãldurã transformatã odinioarã și care acum, își recapãtã forma cea dintâi… Ea ţine loc de soare și flori pânã când fratele ei mai vârstnic, soarele… strecurându-și prin porţile întredeschise primele mângâieri cãlduţe, va trezi la viaţã violetele și anemonele și va scoate din toropealã și lucrãtoarele (albinele) spunându-le cã ozonul a pus din nou stãpânire pe lume și cã cercul neântrerupt ce leagã moartea de viaţã a mai fãcut un ocol în jurul sau și iar a înviat.”
MAURICE MAETERLINCK
Mierea de albine este un produs natural complex rezultat al nectarului floral al plantelor și al îmbogãtirii acestuia de cãtre albine (Apis mellifera L) cu substanţe proprii, prin acţiunea sucului secretat de glandele acestora. Producţia mondialã de miere variazã de la an la an, cantitatea medie în prezent este în jur de 700.000 t.
Mierea e cel mai sãnãtos aliment natural și se spune cã pe Tãrâmul Fãgãduinţei curg râuri de miere.
Mierea de albine a fost prima substanță dulce folosită de om, fiind prețuită în special de preoți în cadrul diverselor ritualuri. În civilizațiile antice mierea era folosită la prepararea unei băuturi alcoolice la care se adăuga polen și levuri din faguri.
De la egipteni au rămas mărturii privind modul de recoltare și folosire a mierii,babilonienii și diferitele civilizații străvechi din India și China, utilizau mierea atât ca medicament cât și la ritualuri și ceremonii iar în Vechiul Testament găsim scris “miere” de peste 60 ori.
Hipocrate recomanda mierea pentru tratarea unor afecțiuni (gastrointestinale, renale, respiratorii) și pentru tratamentul plăgilor ca și Dioscoride și Pliniu cel Bãtrân.
În anul 1871 a fost descoperită invertaza, (o enzimă care grăbește conversia zahărului în glucoză și fructoză).
Mierea este bogatã în substanţe zaharoase – pâna la 80% – reprezentate îndeosebi de glucozã și fructozã ce provin din nectarul floral, extrafloral, manã și alte surse, recoltate de albine și depozitate în faguri. Enzimele, pe care albinele le introduc în nectar, au însușirea de a scinda zaharoza, maltoza, melezitoza, rafinoza, melibioza, acest proces durând ani întregi. Transformarea nectarului de cãtre albine în miere este însoţitã apoi de preschimbarea și înlocuirea conţinutului de acizi nefolositori, odatã cu eliberarea surplusului de apa. Valoarea pH-ului dintr-o miere maturizatã variazã de la 3-5-5,5, dupa provenienţa ei floristicã.
Mierea este un aliment complet, o sursă importantă de energie şi sănătate, de minerale şi vitamine, întărește imunitatea şi ajută la ameliorarea unor afecţiuni.
Mierea de tei amelioreazã starea de neliniște și insomnia, starea de anxietate, creeazã o stare de calm şi relaxare. E folosită şi pentru ameliorarea afecţiunilor respiratorii, pentru calmarea tusei şi eliminarea secreţiilor.
Mierea polifloră are proprietãţi antiseptice, laxative,antioxidante de eliminare a radicalilor liberi,crește imunitatea.
Mierea de salcâm poate fi folositã în stările de convalescenţă și de epuizare fizică.
Mierea de floarea soarelui îmbunãtãţește capacitatea de memorare, combate oboseala şi datoritã prezenţei vitaminei PP, este indicată şi persoanelor care suferă de afecţiuni cardiovasculare.
Mierea de rapiţă protejeazã celula hepaticã și amelioreazã afecţiunile digestive.
“O plimbare în natură îți conduce sufletul înapoi acasă.”
Mary Davis
