(Polygala vulgaris, Polygala amara, Fam. Polygalaceae)
Florile din specia Polygala sunt cunoscute in Romania sub numele de poligală, amăreală, șopârliță, șerpăriță sau șerpânță şi fac parte dintr-o familie cu aproximativ 500 de specii de plante perene, erbacee, arbuşti şi semiarbuşti (fam. Polygalaceae). Unele dintre ele sunt plante medicinale cu o puternicǎ acţiune tonifiantǎ, fiind folosite în tratarea afecţiuniilor respiratorii (Polygala vulgaris, Polygala amara).
Florile din specia Polygala cresc spontan prin paduri şi pǎşuni din regiunile alpine şi subalpine.
Amǎreala în tradiţia populară se folosea la vărsat, în afecţiuni pulmonare şi la băi pentru ameliorarea reumatismului. Se fierbea şi în lapte dulce cu care se spălau copiii pe faţă, ca să nu le rămână pete după vărsat. Din tulpini florifere se făcea un ceai contra tusei şi durerilor de piept. Lăstarii floriferi se utilizau sub formă de infuzie sau sirop pentru combaterea tusei, catarului, astmei, gripei, bronşitei.
Polygala amara conţine saponine triterpenice, substanţe amare (poligalină), materii tanante, salicilat de metil sub formă de glicozidă şi saponine terpenice.
Din punct de vedere farmacologic excită secreţiile şi în special secreţia bronhică.
Preparare şi administrare:
-se folosesc 2 linguriţe de plantă mărunţită care se vor pune în 250 ml apă încǎlzitǎ la 45°C . Se acoperă pentru 10 minute, se strecoară. Se poate îndulci cu miere polifloră. Se pot consuma 2-3 căni pe zi în tratamente de lungă durată.
– 2 linguriţe de plantă se vor pune în 250 ml apă şi se vor fierbe timp de 15 minute. Se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi în special la bronşite, astm, ca expectorant.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: astm, bronşite, cataruri respiratorii, gripă, tuse.
Se pot consuma maxim 3 căni pe zi şi nu este indicată supradozarea sau folosirea unei perioade mai lungi de tratament pentru ca organismul să nu devină alergic.
