Roiba (Rubia tinctorum, Fam. Rubiaceae) are denumirea populară broci, garanţă, iarbă de margine,iarbă vopsitoare, paţachină, rudă, rughie, ruibă, rumele,ştevie.
În tradiţia populară era cultivată în grădinile rurale, rădăcina conţine un colorant natural roşu.
Rubia tinctorum este înaltă de 50-80 cm, o plantă erbacee, cu tulpină aspră, agăţătoare, 4-6 frunze lanceolate eliptice, florile albe gălbui, înfloresc din iunie, până în iulie,fructele sunt nişte boabe întâi roşii apoi negre, de mărimea unui bob de mazăre.
Primele dovezi ale vopsirii provin din India, unde o bucată de bumbac vopsită cu roibă a fost recuperată din situl arheologic de la mileniul III î.Hr. În sanscrită, Rubia tinctorum este cunoscută sub numele de Manjishtha era folosit de pustnici pentru a-și vopsi hainele cu șofran, Dioscoride și Pliniu cel Bătrân menționează planta.
Se recoltează în scopuri medicinale rădăcinile (Radix Rubiae) recoltate la sfârşitul celui de-al doilea sau al treilea an de vegetaţie,conţin glicozizi oxiantrachinonici (alizarină, purpurină),glicozizi. Cei mai importanţi sunt compuşii antrachinonici în proporţie de 2% formaţi din antrachinone libere şi glicozidate. În unele ţări rădăcinile se folosesc pentru medicamentele folosite la litiaza renală.
Din punct de vedere farmacologic Rubia tinctorum se poate folosi pentru prevenirea formării calculilor în special fosfatici, are acţiune diuretică, saluretică, emenagogă, tonică, dizolvă calculii în special pe cei fosfatici, elimină spasmele, are o puternică acţiune diuretică.
Se poate folosi la ameliorarea afecţiunilor hepatice, digestive,biliare,renale.
