Nãsturelul(Nasturtium officinale, Fam. Cruciferae) cu denumirea popularã aişir, bobâlnic, bobornic, brâncuţă voinicească, cardamă, creson, creviţă, frunza voinicului, hreniţă, iarba voinicului, măcriş, măcriş de baltă, năsturea, pribolnic, voinică are proprietăţi diuretice şi pe vremuri se folosea sucul proaspăt. Ca plantă medicinală şi condimentară a fost cunoscută din antichitate.
Din punct de vedere chimic conţine protide, hidraţi de carbon, o substanţă amară şi un produs sulfoazotat cu gust de asemenea amar, gluconasturtină, ulei de benzil (compuşi similari sau gustul înţepător hreanului şi ridichilor), săruri minerale de fier, magneziu, fosfor, iod, calciu, arsen, cupru, zinc, sulf, vitaminele: A, B1, B2, C, E, niacină.
Acţiunea farmacologică a nãsturelului este data de planta în stare proaspãtã deoarece prin uscare îşi pierde principiile active.
Este afrodisiacã, diuretică, depurativă, stomahică, expectorantă, tonică, vitaminizantã, măreşte cantitatea de urină care se elimină, stimulează sucul gastric şi cel biliar, scade glicemia, antidot al nicotinei.
Uleiul de benzil are efect puternic antibiotic, este eficient pentru inimă, întăreşte imunitatea naturală a organismului,conţine iod care contribuie la buna funcţionare a glandei tiroide.
Se poate folosi la ameliorarea afecţiunilor dermatologice, digestive, hepatice, tiroidiene.
Frunzele cãrnoase și rotunde ale plantei conţin mult iod și fier, având un gust piperat de ridiche,nãsturelul se consumã de obicei în amestec cu alte salate.
Nasturelul dã un gust picant supelor, sosului pesto, peștelui, salatelor și sucurilor de legume,gustul iute, intens, îl face potrivit pentru salatele verzi.
