Obligeana (Acorus calamus)face parte din genul Acorus, familia Acoraceae (L.) este o specie de plante erbacee, vivace, cu miros aromatic plăcut, originară din Asia de Sud-Vest și care crește în locuri mlăștinoase.
Este cunoscută în limbaj comun, în afară de obligeană, și ca trestie mirositoare, spetează, pestriță, calm, speribană, buciumașă, calamar, calin, calmena, colm, crin de apa, paporontec, papură roșie, spiribana, tartarachi.
Rădăcina este sub formă de rizom articulat, cărnos, spongios, târâtor, puternic înrădăcinat,este lungă de 50 – 150 cm și are o culoare gălbuie,rizomii (calamii rhizoma) se recoltează toamna și se utilizează ca tonic în industria farmaceutică,tulpina este aeriană, înaltă de 100 – 150 cm, roșiatică la bază,frunzele sunt alterne, lungi, uniforme, cu vârful ascuțit, așezate pe 2 rânduri, florile sunt hermafrodite, de culoare galbenă.
Înmulțirea plantelor de tipul Acorus calamus se realizeazã pe cale vegetativă, prin despărțire.
Datorită proprietății rădăcinilor și frunzelor Acorus calamus se utilizează în industria farmaceutică și cosmetică pentru aromatizare,în cantități mari este hallucinogenã,și se poate folosi la decorarea parcurilor.
Obligeana (Acorum calamus) reprezintă un excelent remediu natural, utilizat cu succes în stimularea secrețiilor gastrointestinale și ca diuretic cu eliminare de acid uric.
Rizomii de obligeanã s-au utilizat de vreme îndelungată în medicina tradițională ca tonifiant și în afecţiunile oculare. Planta a fost adusă în Europa în secolul XIII de cotropitorii tătaro-mongoli, care considerau că obligeana curăță apele și le face inofensive pentru sănătatea oamenilor și a animalelor
În țările occidentale obligeana este considerată drept o plantă exotică. Rădăcinile zaharisite de obligeanã erau o delicatesă scumpă care se aducea din Turcia, de la Constantinopol.
Dovezile arheologice arată că obligeana era cunoscută și folosită în scopuri medicinale și magice de acum 5000 de ani, pe aproape toate meridiane planetei. Rămășițe ale rădăcinilor ei au fost descoperite în vechile temple din India, în mormântul lui Tutankamon din Egipt, în vetrele satelor indiene din America de Nord. Trestia mirositoare este menționată în „Vechiul Testament“ și în lucrările lui Hipocrate sau Dioscoride, în tratatele savanților medievali și în lucrările consacrate alchimiei.
Rizomul de obligeanã conține 0,2% acorină care este o substanță amară glicozidică, 1,5-3,9% ulei volatil, acoretină (rășină), colină, trimetilamină și dimetilamină, acid palmitic, taninuri, care apar de abia în timpul uscării, circa 25-40% mucilagii, dextroză, vitamina C, vitamina B1, aneurină și o saponină.
Uleiul volatil are o compoziție variată,compusul principal este azarona (trimetoxipropenil- benzen), conţine sescveterpene, α-pinen, calamol, camfen, camfor, eugenol.
Aldehida azarilică este cea care îi dã aroma, și i s-au pus în evidență proprietăți insecticide și bactericide.
Rizomul are proprietăți analgezice, aromatizante, antispastice, analgetice, aromatice, calmante, carminative, diuretice, revulsive, sedative, tonice, mărește pofta de mâncare, înlătură spasmele, este stomahic, antiseptic gastro-intestinal, astringent, stimulează secrețiile gastro-intestinale.
Obligeana se poate folosi la afecțiunile endocrine (când este metabolismul scăzut), afecțiunile sistemului nervos, afecțiunile digestive, afecțiunile urinare, afecţiunile dermatologice.
