Angelica arhanghelica face parte din familia Umbelliferae(Apiaceae) și are mai multe denumiri populare aglis, aglice, balaban, barba caprei, cârtițe, coada mielului, feregea albă, floarea soarelui de câmp, iarbă neagră, iglice, mărcuțe, smeoaie, teișor, turiță albă.
Angelica este cunoscută și sub denumirea de “iarba îngerilor”, crește spontan în Europa Centrală și de Est și face parte din aceeași familie botanică asemenea pătrunjelului, morcovului și anasonului.
Angelica este o plantă deosebită care se găsește rar în flora spontană, dar se cultivă pentru efectele pe care le posedã în diferite tipuri de afecțiuni, se poate consuma chiar și de cãtre cei sãnãtoși pentru efectele deosebite pe care le are asupra organismului.
Din cele mai vechi timpuri planta se cultivă pentru utilizarea sa în domeniul farmaceutic, în industria băuturilor alcoolice. Se administra pentru „întărirea inimii“ ca expectorant și pentru ameliorarea anumitor afecţiuni ale stomacului.
Rizomul și rădăcinile de angelica au miros aromat și gust dulceag-amărui, conțin ulei volatil 1% bogat în hidrocarburi ciclice aromatice, cumarine și furanocumarine, angalicină, acid angelic și valerianic, acid malic, angelină, amidon, lactone, oxid de fier, substanțe amare, rășini, tanin, zaharoză, pectine.
Acțiunea farmacologică este de tonic gastric și carminativ.
Angelica poate potența activitatea hormonilor feminini și masculini și poate regla toate glandele din organism,amelioreazã anorexia de natură psihică.
Angelica arhanghelica se poate folosi pentru ameliorarea afecțiunilor digestive,psihice,respiratorii,reumatice,dermatologice.
Tinctura de rãdãcinã de angelicã conţine substanţe fitochimice, are proprietãţi tonice, stimulente, carminative, stomahice, efecte excitante asupra sistemului nervos central, la administrare în doze mici, iar la doze mari manifestã o acţiune puternic inhibitoare, deprimantã.
Uleiul esențial de angelicã se obține din rădăcina și semințele plantei ierboase, prin distilare cu aburi. Principalii constituenți ai uleiului esential de angelicã sunt α-pinen, δ-3-caren, limonen și α-felandren. Uleiul prezintă o bună activitate antimicrobiană bunã împotriva Clostridium difficile, Clostridium perfringens, Enterococcus faecalis, Eubacterium limosum, Peptostreptococcus anaerobius și Candida albicans cu valori minime ale concentrației inhibitorii.
De-a lungul timpului, uleiului esențial de angelica i s-a dat o importanță deosebită, fiind considerat un ulei cu proprietăți puternice împotriva afecţiunilor de tip infecțios.
„Iarba îngerilor“ este planta care a fost cultivată în grădinile mănăstirilor încă din Evul Mediu, fiind recomandată pentru proprietăţile sale medicinale şi condimentare şi pentru aroma deosebit de plăcută, cu gust dulce-amărui.
