“E lunca veninoasă, când toamna e-n declin.
Cireada paşte iarbă,
Dar paşte şi venin –
Brânduşe înflorite ca cearcănele grele
Iar ochii tăi se-aseamănă cu ele:
Sunt cenuşii ca toamna ce curge peste lume.
De ochii tăi mă-nveninez anume.
Gălăgioşi copiii vin de la şcoală-acum –
Se aude muzicuţa departe nu ştiu cum.
Culeg brânduşe – mame cu multe fiici aproape,-
Iar la culoare-ntocmai ca ale tale pleoape
Ce tremură ca floarea-n dezlănţuitul vânt.
Domol păstorul cântă, înfiorat şi blând.
Şi-ncet-încet cireada, cu muget leneş, lasă
pe totdeauna lunca veninoasă.”
Apollinaire Guillaume
Brândușa de munte (Crocus heuffelianus, Crocus vernus) este o plantă din familia Iridaceae,are o singură tulpină mică, înconjurată la bază de mai multe teci cu două-trei frunze alungite și înguste, floarea este violet-deschisă cu o dungă mai întunecată la vârful florii,uneori la vârf sunt două flori.
Denumirea popularã este de șofrănel, brândușa albastră, brânduși, nuscea, nuscele, șofran, șofran de primăvară,înflorește din luna aprilie (floarea poate ieși din zăpadă) până în luna mai,se găsește în pâlcuri dese începând din zona păduroasă, prin pășuni și alte locuri ierboase deschise. În România este întâlnită în munții Carpați în zona munților Apuseni.
Brândușa de munte se mai numește și brândușa de primăvară
În tradiția populară se consuma crudă prima brândușă găsită primăvara ca preventiv contra „frigurilor“.
În unele zone se folosește cataplasmă din plante aplicată pe ulcere varicoase în amestec cu rădăcină de brusture.
Crocus vernus se folosește numai pentru ameliorarea afecţiunilor dermatologice.
Brândușa galbenă( Crocus flavus)tot o plantã din familia Iridaceae se mai numește brândușa galbenă de primăvară, brânduși, șofran galben, șofrănel galben.
În tradiția populară se utilizau florile și plantele introduse în apa pentru spãlarea copiilor cu imunitate scãzutã, intern se utilizeazã pentru ameliorarea afecțiunilor hepatice.
Brândușa mica( Crocus variegatus) tot o planta din familia Iridaceae se mai numește în popor și șofran vărgat.
Este o plantă mică cu bulb comestibil care crește prin fânețe și crânguri, prin pășunile uscate de pe coline.
Brândușă de toamnă (Colchicum autumnale)face parte din Fam. Liliaceeae.
Denumirea popularã este de bălură, blândușă, brândușa morții, ceapa-ciorii, crinul-mâței, ghicitoare, gâgâțele, jiorele de toamnă, ruscea de poiană, șofran.
În tradiția populară în unele zone se credea că florile apără de erizipel, de aceea se consumau toamna.
Brândușă de toamnă se folosea la răni, degerături și pentru ameliorarea reumatismului,în unele zone se utiliza decoctul pentru creșterea părului,florile plantei s-au folosit în special pentru vopsitul lânii.
Brândușă de toamnă este o planta erbacee, lipsită de tulpină aeriană, are un bulb voluminos, adânc înrădăcinat, compact și învelit în membrane brune,frunzele sunt lineare lanceolate cu vârf ascuțit ele apar primăvara și se veștejesc la începutul lui septembrie, florile sunt de culoare roz-violacee, fructul este o capsulă lungă, care ajunge la maturitate în primăvara următoare, de culoare brună conține semințe mici.
Colchicum autumnale se întâlnește în sudul, vestul și centrul Europei, crește în fânețe umede și zăvoaie,în zonele montane se gãsește până la 2000 m.
Se utilizeză numai semințele recoltate în deplina lor maturitate.
Legendele spun că brândușa de toamnă ar fi apãrut când Medeea a pregătit o băutură magică pentru a-l întineri pe Aeson, tatăl soțului ei, Iason. Câteva picături din acest preparat au căzut pe pământ și din ele a răsărit o floare parfumată și mov.
Colchicum autumnale este cunoscută încă din antichitate, mai întâi ca plantă toxică, pentru ca mai târziu în Evul Mediu, arabii să-i descopere și proprietățile tămăduitoare,se foloseau rădăcinile pentru ameliorarea reumatismului și al gutei, sub formă de cataplasme, începând însã cu anul 1820 semințele brândușei de toamnă au devenit remediul medical principal din care se extrag și unele substanțe active pentru prepararea medicamentelor.
Bulbul și semințele de Colchicum autumnale conțin substanțe toxice colchicina, colcamină, democolcina și tiocolchicozida care sunt utilizate în industria medicamentelor, zahăr, acid galic, glicozizi, substanțe minerale.
Colchicina cel mai important alcaloid din plantã este util la ameliorarea reumatismului cronic, gută și la ameliorarea psoriazisului și ca antiparazitar intern.
Colchicina se acumulează în organism și se elimină încet, are acțiune foarte puternică, regenerativã a țesuturilor, stimulent al peristaltismului intestinal, antigutos, colagog.
Florile brândușei de toamnã se folosesc pentru ameliorarea reumatismului,extern planta se folosește pentru stimularea creșterii părului.
Colchicum autumnale se poate folosi la ameliorarea afecțiunilor dermatologice, reumatismale, maligne.