Prazul (Allium porrum, fam. Amaryllidaceae) are mai multe denumiri populare: ai sârbesc, ajimă, ceapă albă, ceapă blândă, coada vacii, hagimă, hajme, horceag, por, poroi, poroaică, poriu, praj, pur.
Prazul este o plantă erbacee, bienală, leguminoasă, originară din zonele vecine Mării Mediterane (Egipt, Grecia, Asia Mică).
Locuitorii Romei antice aveau un adevărat cult pentru praz, grație împăratului Nero, supranumit „prazofagul“ care aprecia această legumă.
Allium porrum s-a folosit ca plantă de leac de mii de ani, este semnalat în hieroglife, în papirusurile egiptene, în care se povestește că un medic al vremii l-a scăpat de o infecție urinară pe faraonul Keops, folosind 100 de legături de praz. Hipocrate l-a studiat îndelung și a descoperit numeroase din calitățile sale, iar multe dintre acestea au fost confirmate în zilele noastre de către oamenii de știință.
Prazul este simbolul național al țării Galilor iar Franța este cea mai mare producătoare de praz din Europa.
Compoziția chimică a prazului este diversã: apă 87-90%, glucide 6 g/100 g, fibre 3,5 g/100 g, hidrați de carbon, proteine 2 g/100 g, lipide 0,3 g/100 g, pectine, substanțe minerale, dintre care: potasiu 300 mg/100 g, calciu 63 mg/100 g, fier, magneziu, fosfor, ulei volatil, vitaminele: A, B1, B2, niacin, C (300 mg/100 g), E, PP, caroten 2 mg/100 g, fier 1 mg/100 g, fitoncide.
Acțiunea farmacologică a plantei Allium porrum este de tonic al sistemului nervos, laxativ, diuretic cu eliminare de acid uric, antiseptic, expectorant, emolient, antihelmitic,stimulează funcționarea sistemului digestiv, este stimulent al întregului organism.
Frunzele de praz conțin pectină, ceea ce-l face sã fie hrãnitor, iar ca și conținut caloric este neglijabil, deci se poate utiliza în cazul curelor de slăbire. Tot în frunza de praz se întâlnesc cantități minime de siliciu, care pot fi absorbite cu ușurință dimineața,siliciul s-a dovedit a fi un important dușman al colesterolului acționând atât asupra producerii sale cât și asupra descompunerii acestuia în colină și sterol.
Fibrele solubile din praz încetinesc absorbția zahărului în sânge, poate fi consumat de cei care au diabet și îi ajută la diminuarea efectelor acestei afecţiuni stimulând activitatea pancreasului. Riscul de diabet zaharat insulino-dependent este de circa 3 ori mai scăzut la consumatorii permanenți de ceapă și praz.
Prazul poate fi consumat și sub formă de supe fiind util în afecțiunile cardiovasculare deoarece are proprietatea de a elimina grăsimile și zahărul din organism.
Proprietatea de bun diuretic se datoreazã conținutului în fructozani și în potasiu (300 mg/100 g).
Allium porrum este bogat în caroteni, vitamina C și E, combinație care stimulează imunitatea.
Pe de altã parte frunza verde de praz are un bogat conținut în radicali liberi care facilitează absorbția unor aminoacizi esențiali din proteinele animale iar un consum crescut de frunze verzi de praz timp de 100 de zile, crește eficacitatea metabolismului proteic hepatic cu 60-70%. Proteinele sunt cele mai importante substanțe din organism, substanțele din frunza de praz au puterea de a reechilibra funcțiile biologice prin antrenarea producției de biocatalizatori (enzime, hormoni proteici,celule ale apărării imunitare). Stimularea metabolismului proteic face ca prazul sã fie recomandat în astenii fizice și nervoase.
Frunza de praz amelioreazã disfuncția țesutului din pereții arterelor cât și disfuncția vaselor de sânge cauzată de depunerile de colesterol.
În alimentație prazul și-a câștigat faima în bucătăria modernă, fiind considerat o legumă rafinată și ușoară.
Prazul se consumă din octombrie până în martie și are un gust asemănător cepei comune.
Datorită conținutului în vitamina E și caroten, prazul este eficient și pentru îngrijirea tenului, căruia îi conferă mai multă strălucire.
