Mãghiranul (Origanum majorana sau Majorana hortensis, fam. Lamiaceae) este o plantă ierboasă perenă sensibilă la frig cu arome dulci de pin și citrice.
Denumirea popularã este de iederă, moderan, măcran, măcrană, măgheran, măgherate, măghiuran, măieran, măderan turcesc, măgeran, mărgăran, măderan, măghieran, pupi, șovârf.
Mãghiranul este o plantă erbacee, cu miros plăcut, rădăcina este bogat ramificată la bază în stratul superficial al solului,florile sunt de culoare roșiatică,mici, mai lungi decât corola, înflorește din iulie până în septembrie și este originar din Asia Mică, cunoscut și cultivat încã din Antichitate în Egipt. În Europa este introdus în secolul al XIV-lea și a fost cultivat la început pe teritoriile din bazinul Mării Mediterane în sudul Franței.
În România se cultivă ca specie condimentară, mai ales în zonele din sud.
Din punct de vedere al compoziției chimice părțile aeriene conțin ulei eteric 1-1,62% acizi alacanolic și nisolic, acid rozmarinic, acid cafeic, acid clorogenic, carvacrol, flavone (majorana, rutină), hidrochinonă, pentozoni, pectine, planteoză, urme de zaharoză, acid ascorbic, substanțe minerale: calciu, potasiu, sodiu, fosfor, magneziu, sulf, azot, fier, mangan, cupru, molibden, ulei eteric constituit din topinen, tujonal, terpinol, linalol, geraniol, cimenol, mentenol, eugenol, carvacrol, charvicol, vitaminele A și C.
Principiul activ din mãghiran este uleiul volatil al cărui conținut este cuprins între 0,7-3,5% și care conţine alfa și tetra terpinen, cis și trans-sabinen hidrat, alfa terpinol (origanol), mircen, p-cimen, terpinenol, linalol, acetat de linalil, eugenol, geraniol.
Acțiunea farmacologică a mãghiranului este aceea de antiseptic, sedativ, diuretic,amelioreazã afecţiunile digestive, elimină gazele, calmează colicile stomacale, crește diureza, mărește peristaltismul intestinal.
Mãghiranul se folosește sub formã de ceai sau preparate din flori sau partea aerianã. Se poate folosi și în amestec cu alte plante.
