Dracila (Berberis vulgaris, fam. Berberidaceae ) este un arbust spinos, înalt până la 3 m, cu flori galbene cultivat adesea ca gard viu. Ramurile sunt muchiate, cenușiu galbui, cu spini plamat trifurcați, lungi de 1-2 cm. Frunzele sunt ovat eliptice, la vârf rotunjite sau acute, scurt pețiolate, nervațiune reticulată.Fructul este o bacă roșie având forma unor boabe roșii. Berberis vulgaris înflorește în mai-iunie
Denumirea popularã a acestei plante este de acril, agriș, cătină de râuri, cloceni, carleș, dracină, drăjină, glojdan, holeră, lemn-galben, măcriș boieresc, măcriș de râuri, măcrișul caprei, măcriș spinos.
Se poate folosi scoarța, rădăcina, fructele și frunzele- Berberis hertba, Berberis cortex, Berberis folium.
Se recolteazã pentru scopuri terapeutice,scoarța de pe rădăcină și tulpini (Cortex Berberidis) și se usucă. Produsul este lipsit de miros și are gust amar.
Din punct de vedere chimic conține numeroși alcaloizi ca berberina, oxiacantina, berbamina, palmatina, iotrorizina, vitamina C, coloranți.
În tradiția populară decoctul din frunze și scoarță se utiliza pentru ameliorarea afecţiunilor hepatice iar cel din coajă de rădăcină pentru întărirea gingiilor.
Ceaiul din rădăcini se utiliza în afecţiunile renale și contra constipației, iar decoctul din boabe, pentru calmarea durerilor de stomac și ficat.
Dulceața din fructe se folosea pentru afecţiuni digestive iar zeama de fructe amestecată cu apă se consuma pentru scãderea febrei.
Din lemn, scoarță și rădăcină se extrage o substanță de culoare galbenã, utilã pentru vopsit lâna și pielea.
Berberis vulgaris datorită berberinei are proprietăți coleretice, colagoge, stomahice, febrifuge și proprietăți vasodilatatoare și hipotensive datorită oxicantinei,și este utilă și în afecțiunile hepatobiliare.
Oxicantina din această plantă îi conferă principii dilatatoare ale vaselor de sânge lucru care se folosește la diferite scheme fitoterapeutice mai ales în cazurile în care există un surplus de substanțe toxice în organism.
Întreaga plantă conține alcaloizi cu proprietăți antibacteriene, cel mai important fiind berberina, îmbunătățește digestia și amelioreazã afecțiunile hepatice precum icterul hepatic sau litiaza biliară. Aceste acțiuni se datorează proprietăților coleretice (stimulează secreța biliară), colagoge (favorizează evacuarea bilei în duoden) și stomahice (favorizează digestia la nivelul stomacului) ale berberinei.
Berberina are un efect puternic antibacterian iar dracila este folosită și la combaterea infecțiilor precum cea cu Heliobacter pylori, asociată cu ulcerele peptice și cu gastrita și pentru ameliorarea infecțiilor fungice precum candidoza provocată de Candida albicans.
Berberis vulgaris se poate utiliza la următoarele afecțiuni: afecțiuni hepatice, afecțiuni renale, afecţiuni care duc la scãderea imunitãţii, afecţiuni reumatice, afecţiuni digestive, afecţiuni cardiovasculare, afecţiuni dermatologice.
