Anasonul (Pimpinella anisum) este o plantă medicinală și aromaticã, aparținând familiei Apiaceae, foarte des utilizată.
Existã mai multe denumiri populare: anason românesc, anason stelat, anis, anos, bădian, chimen dulce, chimion de grădină, hanus, molotru.
Anasonul este o plantă anuală aromatică, erbacee, putând atinge o înălțime de 60 – 80 cm. Perioada de înflorire este iunie – septembrie. Frunzele sunt puține și rare,florile mici și albe sunt produse în umbrele dense,fructele sunt mici și verzui, și pot fi culese de la sfârșitul lui august până la sfârșitul lui septembrie.
În tradiția populară se întrebuința la prepararea unor băuturi alcoolice și ca aromatizant în industria farmaceutică și alimentară.
Este o plantă cultivată încă din antichitate de popoarele țărilor din estul Mediteranei.
Pitagora pretindea că anasonul crește forța omului, vindecã insomnia, stimulează pofta de mâncare, ușurează digestia.
A fost utilizată în medicina antică în India, China și în Evul Mediu de către arabi.
În Europa de vest anasonul a fost adus de romani, sub denumirea de „anes“.
În secolul al XII-lea a început să fie cultivat în Spania. Proprietarii de vase puneau anason și roiniță în romul de Antile ca să-i îndulcească asprimea și gustul și să calmeze stomacurile marinarilor, care consumau numai conserve sărate zi de zi în cãlãtoriile maritime.
Din 1830 a fost introdus în cultură și în Rusia. Până la Primul Război Mondial Rusia a fost principalul furnizor de anason și ulei volatil de anason pe piața mondială.
Din punct de vedere al compoziţiei chimice fructele conţin ulei volatil 1,23 %,15-20% ulei gras, 20% albuminoide și mucilagii. Uleiul volatil conţine 80-90% derivați fenolici, crezol, acid anisic, astragal, anetol(80-90%), aldehidă anisică, lipide, substanțe minerale, protide, zaharuri, amidon.
Datorită uleiului volatil anasonul este un stimulent al funcțiilor pancreatice și intestinale, aromatizant, antiseptic, carminativ, ușurează evacuarea gazelor intestinale și stomacale, expectorant, stimulează apetitul ajutând digestia, diuretic.
Uleiul volatil are proprietăți bacteriostatice.
Componentul de bază al uleiului volatil este anetolul, din care se obține aldehida anisică, utilizată în parfumerie, în combinațiile cu miros floral.
Uleiul volatil se întrebuințează și la prepararea lichiorurilor și produselor de cofetărie. Uleiul gras, obținut ca produs secundar se utilizează la fabricarea săpunurilor.
Anasonul intră în compoziția unor preparate cu rol laxativ, în tincturi, în anumite siropuri, în picături contra rinitei, ca și în compoziția unor paste de dinți și a altor tipuri de medicamente.
Anasonul are numeroase proprietăți printre care cele mai cunoscute sunt de: tonic, antispasmodic, diuretic, aperitiv, vermifug, emenagog, galactogen. De asemenea, anasonul este indicat în astenie, reumatism, migrenă, amețeală, tuse, dureri gastrice.
Se folosește deci la ameliorarea unor afecțiuni digestive,respiratorii, urinare.
Anasonul apare și în anumite producţii cinematografice de exemplu în seria “Mărgelatu” personajul principal are o preferință pentru alcoolul cu aromă specifică de anason.
Anasonul apare și în romanul “Hobbitul” ale scriitorului de origine britanicã J. R. R. Tolkien, unde personajul principal Bilbo Baggins îl folosește pentru a prepara prăjituri 
pentru invitații săi.
